aberaţii imperfecte (de iubire)

[LUMINITA SCOTNOTIS]

 

 

mi-ar trebui o mie de aripi

să fiu în zborul evadării tale

când fiorii nemărginirii

trăsnesc cu fulgere de sunete

pe creier

cu fel şi fel de doruri nepermise

în trup c-o arşiţă mortală

cu şoapte dulci ce-alocuri cresc pe-o mână

mi-ar trebui şi-n vis acel pustiu

prin care-atât de mistic vii

la cina vindecării

când ştii să cânţi

luând a lumii vină asupra rănii tale

mi-ar trebui al nevinovăţiei

strigăt protestant

să prind drumul libertăţii

în ecoul gleznelor

 

dar imploră-mi floarea

şi pune-i cătuşa aminului

că pe vetrele ninsorilor bucuriile gem

şi trist începutul

înhămat la basmul fantomelor supuse

cu oasele potcovite de sare

îmbracă bolta ochilor deschişi

cu raiul tău

hamal captiv în portul tainei

veşnicia se arată virgină-n clepsidră

 

dacă sfinţenia albului ar sângera

în ce culoare-a nesomnului

m-ai primi la tine

prin ce văgăuni de nelumi

ne-am rosti iubirile

când eşti al ţesutului meu

devotat meşteşugar

prin ce ureche bolnavă de rang

ţi-ar trece orele stinghere

dacă nu te-aş răni poete

din ce fum de tigară m-ai clădi

 

aici în lumea timpului

casa liniştii mele se dărâmă

iar dumnezeii culorilor

îşi injectează sânge de piatră

în aripi

deşertul mi-acoperă memoria

lăsând frigul să intre în os

 

cad din timp

cărămidă desprinsă de zid

din ochiul stâng se rupe o lacrimă

îţi beau vorbele şi tac

aşa cum doar muzele ştiu s-o facă

[Vasilisia Lazăr]

Un lirism aparte, Luminița! Frumos, frumos! Însă și eu sunt de părere că e puțin cam lungă. :)

Drag și prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Fără îndoială, fiecare vers al tău e metaforizat la maxim, niciun strop de balast... Totuși poezia, generic vorbind, trebuie să fie mai concentrată, mai micuță ca întindere!

Drag,

da Coza

[Sofia Sincă]

Curat aberații imperfecte... :))) Te folosești cam mult de genitive, sunt prea multe, mai ales în prima jumătate a poemului.

luând a lumii vină asupra rănii tale - și nu e singurul vers în acest fel.

pietră - cred că ai vrut piatră...

Însă ansamblul metaforic, ce dorește a merge către iubire este foarte amplu, călătorește, chiar și sinuos pe versuri prin bogăția cuvântului transmițând flăcări.

Am citit cu plăcere.

Sofy

 

[Valeria Merca]

Semn de Admiratie! Drag,