Pe rând sau în cor nu contează deloc Vă

strâng mir de pe icoana fără vină

îl leg cât pot de strâns într-o năframă,

găsesc un gând mai bun să mă susţină

şi - apoi pornesc să mai alin o rană.

aş vrea să fiu copila de la scoală…

Am citit într-o carte

despre (a)FACEREA LUMII

şi-am descoperit

secretul existenţei.

Am învăţat târziu să te iubesc, târziu

ţi-am găsit paşii-n gândurile mele,

şi-ntr-un reproş amar, fără să ştiu

am dat suspinului cărările rebele.

Sunt vinovat că nu te-am preţuit

când tâmplele-ntre ele m-au ascuns,

şi te-am pierdut sperând să fiu găsit

fără să dau singurătăţii un răspuns.

Te-am strâns la piept visând minuni

din care simţurile-aievea s-au hrănit

şi-am vrut dintre cuvinte să m-aduni

cu setea unui…

picături albastre privesc  cerul

înălțând fiecare vers nescris

norii îmbălsămați 

înnoadă povești sinusoidale

împământenit dorul apasă

omoplații vibrează

cuvintele se sinucid rând pe rând

privirea se adâncește în chipul vieții

ochii

s-au răstignit

în lacurile altor iubiri

unde ielele sorb fiecare strop de beatitudine

ce ne-a aparținut

cândva

doar trandafirul…

n-ați găsit cumva niște cuvinte

 erau cam atât și cam așa

 la prima vedere semănau cu un poem

 la a doua nu mai sunt așa sigur

 ultima oară când au fost văzute în viață

 erau publicate într-o carte

 cam așa și cam atât

Vis spulberat

în oglinzi fărâmate

de sorţi şi destine,

adunate-n viaţă

printr-un fir de lumină,

din feeria trăirii,

aprinsă-n caldarâmul unui drum

uitat de speranţă,

pe-o hartă hulită

cândva... nestemată preţuită

şi stropită cu sânge albastru

de copilă,

izbită de fulger,

de boală nebună,

într-un colţ de furtună,

resemnat, mă aşez

pe trunchi…

Inocenţă strivită

( gândurile unei minore )

nu ştiu

cum ai pătruns în primăvara mea

brută cu chip de om

aveam doar câţiva muguri prinşi pe aripile-mi…

dumnezeu era departe

dumnezeia

eu

nu reușeam să sar din mine

afară

catehismul nu fusese inventat

și ziua era ca un flutur în vânt

printre florile de cireș scuturate din glezna dimineții

cerul era la locul lui

departe de focul gheenei și mărul edenului

albastru de nori și negru de stele

iar cuvântul cu umerii goi

șiroia peste lumea asta

și cealaltă

cu aceiași silabă de lumină

până într-o zi când i s-a făcut…

Am fi ajuns căutători de comori pe oglinzi, 

poate pescari de nimicuri, cerșetori de ninsori, 

am fi plâns într-un templu mereu rătăcit 

între două…

Am vrut să schimb pădurile-n suspine

şi frunzele în stropi mărunţi de ploaie,

să te-ntâlnesc surprins în ziua care vine

şi-n umbrele ascunse în mica mea odaie.

Din vârful stâncilor voiam să cad în hău

şi munţilor oricând din suflet le-aş fi dat,

de-ai fi putut promite, fără a-ţi pară rău

că n-ai să poţi muri cândva cu-adevărat.

Din cei lumesc, nimic nu m-ar învinge

când între tâmple-albite totul e-un fior,

şi ploi…

Ne învârtim cu yola în cerc de neuitare,

Când noaptea ne pătrunde într-un ocean te-arunc!

Suntem prezenţi în astre, dar totul e adânc

Săpat şi nu se vede în razele de soare.



Singurătăţi unite în palmele din gând

Îşi flutură uimirea pe coastele de est,

Iubite, drumul ăsta e numai primul test

Că despărţirea noastră nu va mai fi-n curând.



Tăcerea ne rodeşte delfini în alţi delfini,…

Am împodobit casa

Cu o rază de soare

Şi-o rază de lună.

Între raze am pus flori:

În partea stângă

Muguri,

La mijloc corole minunate,

În partea dreaptă

Am pus imortele.

Strada trece prin faţa casei.

Femeile admiră mugurii

Şi florile viguroase.

Niciuna nu admiră

Imortelele

În gâtul cărora

Razele-au pus ştreang.

Un mofluz

Rânjeşte la…

La colţ de stradă plâng încet milogii ,

Cuminte adoarme ziua pe trotuar ,

Cu timpul rătăcind prin orologii ,

Îmi suflă vânt nebun prin buzunar.



Amurgu-şi urcă umbrele în logii ,

Ne-nfiorăm de linişte-n zadar ,

Ca să-şi arate faţa demagogii ,

Căci vor veni în dans macabru iar,





Să ne ofere-acelaşi fad spectacol

Cu vorbe mincinoase de oracol

Vândute-n gara mare la tarabă





În piaţa conştiinţei din cetate

Noi…

Ca să pot vedea lumea,

m-am cocoţat în cer

să o pot privi.

Nu mi-a plăcut.

M-am întors

Printre figurile scânteietoare

fără sens,

într-o lume

lipsită de semnificaţie...

uite de-aia n-au oamenii aripi

 (că) li s-a dat un colț de rai

iar ei nu și nu

 vor cerul întreg

 nu le mai ajunge pământul de sub picioare

 vor mai mult și mai mult

 dar lui dumnezeu

 lui ce-i mai rămâne?...  

Duce-m-aș cu tine-n depărtări,

pe unde toamnele rămân la ferestre,

ca să cunoaștem iubirile terestre

și să uităm dezastrele de ieri.



nu ne trebuie alei sub pași

și nici roți, întruna să se-nvârtă;

aș vrea să rătăcim fără de hartă

în dormitorul marilor pungași,

să nu ne pese, toamna de-i urâtă,

sau ochește dintr-un Soare laș.



zăpăcește-te, nu-mi ești o oarecare-…

ne-am născut 

în pustietatea unor teritorii de oameni surde 

în albul imaculat al unei Siberii oarbe 

în goana săniilor trase de husky 

ne împachetam frigul înlăuntrul cărnii 

și împărțeam nimicul între noi 

ne înveleam oasele cu pământ 

când deodată am prins rădăcini 

unul într-altul 

făpturi miraculoase de gheață scăpate…