Cântec de sub scut

[Vasile Ionac]

Duce-m-aș cu tine-n depărtări,
pe unde toamnele rămân la ferestre,
ca să cunoaștem iubirile terestre
și să uităm dezastrele de ieri.

nu ne trebuie alei sub pași
și nici roți, întruna să se-nvârtă;
aș vrea să rătăcim fără de hartă
în dormitorul marilor pungași,
să nu ne pese, toamna de-i urâtă,
sau ochește dintr-un Soare laș.

zăpăcește-te, nu-mi ești o oarecare-
uită de corvezi și datorii.
o iubire plină de o zi,
născută într-un unghi de întâmplare,
dă sens ocaziei simple de-a trăi.

cerul, chiar noros, ne va fi zestre
iar lumea sigur n-o să știe
că tu, unui bărbat soție,
vei pleca cu mine-ntr-o poveste.

lasă toamna atârnată-n pomii goi,
vino pe cărări fără cărare
să ne citim, ca orbii,-n sărutare,
ascunși de vijelie și de ploi,
în taina păcatului de doi.

[Ion Lazăr da Coza]

ascunși de vijelie și de ploi,
în taina păcatului de doi.  Cel mai... nepăcat păcat.

da Coza

[Chris]

Un cântec deosebit de frumos. :))

[gina zaharia]

tu fără cântec n-ai putea exista, Vasile, nu-i așa?

frumos și acesta!

[Sofia Sincă]

Izvorul toamnei nesecat - lumina vie poetică, împreună cu bogăţia metaforică remarcă originalitatea. Iubirea se doreşte a-şi păstra puritatea şi forţa, indiferent de obstacole.

Poezia scrisă rebel, fără a i se acorda importanţa cuvenită rimei, deşi muzicalitatea se simte.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy