. Naufragiat

Ating bezna cu geana luminii

căzută pe bordura mediei,

așa spunea nevoia zilei...

Je, atinge bezna cu suma

întunericului în zbor

călare pe aripilele genelor plânse

și călcate de tălpile încălțate...

.. Scena…

Pe crucea sfinxului din Lună

Nasc simfoniile dureri.

Cuvinte smulse din tăceri

Şoapte aprind de "Noapte bună!".…

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred către Dumnezeu.

De la cheremul patimilor noastre –

Corăbieri captivi în propriul ghiol,

Plutim în vise aşa-zis albastre,

Regurgitând…

incolor cazi dintr-un țurțure

o lacrimă învinsă lăsând în urmă

cârduri de aburi

și de răni infidele ...

te izbești de resturile albului

abia transformat de cer în noroi

gata s-au trezit ferestrele

ți se șoptește

degeaba încerci

să scoți vreun sunet

tălpile grăbite ți-l vor sufoca

singura ta șansă acum e să taci

într-un rug sau într-o rădăcină

până la următorul…

Tu, Toamnă, coardă de vioară

ce începi acum să cânți la contrabasul verii,

ne-alungi pe toți din zări ce tainic se înfioară

când frunza îngălbenită îi cere vamă cerii…

Când frunza îngălbenită s-a supărat, sărmana,

pe hoțul de-a răpit-o nevrând a-i lua și rana…

Ce hoț, să lași dovadă

de întâlniri secrete, de vise clandestine

dintre o zi și-o noapte, dorind ca să o vadă

acei ce se iubesc făr’ a-și uni…

Visul nostru de aramă, visul nostru de granit

s-a pierdut în vechi palate printre vase de argint!

Visul nostru de aramă a plecat grăbit de-acasă

vrând a da de ştire lumii că iubirii nu-i mai pasă

nici de stele, lună nouă,

nici de lacrimi scurse în rouă...

Azi, iubirea se măsoară

cu arcuşul de vioară

şi, mai nou, se cântăreşte

chiar de ceru’ îl pângăreşte...

Visul nostru de aramă, visul nostru de…

tocmai a răsărit cea mai frumoasă lună plină
(nu mă voi duce să o văd)
lângă mine
într-un fotoliu mic
acoperită cu o eșarfă albastră
doarme prietena mea
din vârful buzelor vișinii
până-n tălpile menite să încapă
în cei mai mici pantofi albi
doarme toată

Mirosul cerbului mi-e pasul

purtat prin iarba argintie;

Descântec murmurat e glasul

de spic ce sufletu-mi adie.

Un foșnet arămiu mi-e gândul,

fior de ramuri prin desișuri,

un zmeu bătrân ascuns de vântul

strângând troiene de frunzișuri.

O clipă mută mi-e cărarea

pierdută-n inima-pădure,

descoperind uimit culoarea…

Năpastă vouă ce-i cu talpa-nfiptă

în mușuroaie ce rodesc tipar,

cu sufletele-nchise-n vechea criptă,

a pasului sculptat pe trotuar,

zi după zi preocupări meschine

cățărătoare iedere-n mental,  

nopților le spuneți zile pline

alienați de status' social.

Ferice vouă ce-i cu lumea largă

cei ce-nțeleg trăirea pe…

Câtă toamnă uită vântul prin păduri,

Măturând poteca cu frunziș de muri?

Tulburând izvorul plâns peste răzor,

Câtă ploaie cerne vina unui nor?

Ce îndemn urmează consacratul val

Să tivescă toamna frunzele în mal?

Fulgerând  în stâncă, cer de vreme rea,

Cătă împăcare murmură sub…

e a șaptea zi deja de când caut în mine zidul

un lătrat mă invită insistent afară

ploaia îți picta cu migală chipul pe poarta casei

aerul din golul lăsat de trupul tău

îmi intră tiptil în plămâni

rece și gustos ca un țipăt

e un lucru extraordinar chiar

faptul că n-a concurat nimeni cu spațiul în care

ți-ai ascuns cu grijă…

Perfidă zi de iarnă iubită de năluci

ce răsfoiesc prin crengi, uscate frunze reci,

ascunsă stai în umbre sub ţurţurii năuci,

şi pe sub gene aspre priveşti cu ochii seci.



A mai trecut un an, prin lunci de amintiri

am semănat hotarul suspinelor tacite

şi am suflat în vânt cu duhuri de priviri,

bezmetice trăiri, sudate de iubiri, tocite...



A mai trecut o lună şi dorul…

vreme afumată pe-un oraș maro,

stradă înfundată... dama de caro

învelește-n cușcă seara cu hașiș;

maidanezii mușcă luna pe furiș.

vine omul negru: adormirea, deci!...

un motan alegru pupă…

Mai trece-o zi, mai facem un popas

prin amintirile ce dau năvală,

și nici măcar cadranele de ceas

nu pot să țină-această socoteală.

Prea multe gânduri strânse la un loc

ne bântuie cu ploi de neuitare

iar lemnele aduse pentru foc

stau veșnic înșirate pe cărare.

Ne legănăm pe pânze de-ndoieli,

ne aruncăm în marile dezastre

punând adesea false rânduieli

în profunzimea sufletelor noastre.

Ne amăgim cu vorbe de salon,

cântate în…

ți-am întins poteci prin poemele mele poate am săpat nopți întregi

să le trec prin fața lunii

dimineața respiram depărtările să te zăresc

trecătorule

apoi le-am sfințit

labirintul în care intri să nu te zgârie

am adus trandafiri sălbatici

unii au înflorit în brațele mele alții în suflet

dar toți sunt ai tăi

de unde să știi că dincolo de ele stau ziduri de cremene

sunt bucuroasă că le pot ridica din…

Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte

spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș

te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai

dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici

n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la

locul lui De niciun sentiment nu mai poți…

Departe de lumea ca un scarabeu,

mă urc pe o costișă înstelată;

M-așez pe iarba albăstrie și fluidă - curgându-se în cer

mă duce și pe mine, dar nu ca trup,

ca unduiri de vise...

 Apusul a venit peste Agra,

 Mumtaz Mahal, regina mea de-o viaţă,

 Eu, Shah Jahan, în ceruri, peste Ra,

 Mă simt pierdut prin umbrele de ceaţă.



 Tu, rătăcită-n veşnic paradis,

 Eu, împărat cerşind spre cerul nopţii...

 Pe aripi legănate de abis,

 Înfig toiagul în armura sorţii.



 Am cucerit tărâmuri peste mări,

 Mulţimi de robi, supuşi mi…