AICI SE-NVÂRTE ROATA

ziua aceasta

singura care învârte uterul lumii

în carnea mea tatuată

efemerul

ca o limbă de şarpe ţipă sângerat…

nu calea somnului se revarsă în tragedia mea desuetă

recunosc

sunt o sinistrată cioplită după chipul tău

nu însingurarea iluziei îmi ține pelerina pe umeri

ci acel râu de dragoste oprit la stăvilar



m-am clonat în mii de exemplare

înainte ca pânza să-ți acopere ochii

eu înaripata lumii

eu văraticul măr ce îți face inima să bată

cu o sută douăzeci bătăi pe minut

am adunat infinitul

și l-am încălțat în pantofii cu care îmi umbli în…

Dacă doriţi cumva să accesaţi

Pe internet, frumoasa mea iubire

Vă dau un link  să mi-o mai căutaţi

Să mă înfrupt din nou din fericire

Din ea a mai rămas foarte puţin

Şi parţial deja e expirată

Majoritatea e  recycle bin

Şi nu mai e de nimeni acceptată.

Am încercat să o mai…

mă aşez pe banca veche

cu vopseaua scorojită de timp

pentru a-mi odihni oasele...

ai venit... şi spui

că vrei să-mi fii alături?                                     

pleoapele se zbat uşor

pentru a izgoni amintirile

ce-mi impresionează retina

şi îmi inundă sufletul...

parcă ieri te-am văzut întâia oară...

mi-ai strâns delicat mâna,

mi-ai mângâiat părul,

mi-ai sărutat ochii şi buzele...

am crezut în…

(a se incanta impersonal,

dinăuntrul către în afara

eului cunoscut)

Din forță foame,

stâncă și furtună,

mistuitor, măreț

și avântat.

Nu are loc să-ncapă,

grozăvie,

cutremurând

fiind cutremurat.

În vast imens,

potopitor, urgie

în necuprins

atotcuprinzător.

Și fără țărm

chemând la armonie,

din gândul veșnic

neîncepător,

topind, curgând

și mângâind să fie

nemaifiind

prezent dar…

Pământule, tu, frate mai mare,

care ne ţii în braţe de mult, de prea mult timp,

mai dă-ne-a ta iertare şi de această dată,

mai ţine focu-n tine, mai potoleşte-o apă

şi nu te răzbuna.

Tu ,care ai grijă ca-n iureşul mişcării

să nu simţim rotaţii, să fie somnul lin,

mai iartă-ne o dată, alungă din blesteme,

pentru răul ce-l facem şi că te-am istovit;

mai dă-ne încă hrană,

mai potoleşte setea, mai dă o şansă vieţii

şi-atunci vei fi…

Lumină din Iași

Un Iași cum nu mai e pe lumea asta

Mi-a deschis ferestre de zăpadă

Căci lumina a-nceput să vadă

Cum primăvara-și pregătește glastra.



Zadarnic frigul se mai zbate-n lese,

Vor înflori păduri de lilieci

Și pașii ne vor duce spre poteci

Cu dor purtat în gânduri de mirese.



Mă regăsește Iașul iar acasă;

Doar tinereațea-mi pare, s-a…

Sosirea mea ar fi adus pe-o rugă 

Holde rămase-n câmpuri neculese, 

Aș fi venit dar aș fi pus pe fugă 

Atâtea zvonuri despre lacrimi…

Vei retrăi târziu plăcerea-acestor clipe

Când sufletul te roagă aproape să îi fii

Şi păsări duc spre cer amurgul pe aripe

Lăsându-ţi ţie visul din nopţile târzii.

Trăieşte-l azi, iubito, nu-nlătura c-un gest

Plăcerea de-a rămâne iubirii un simbol,

Ne ninge pe la tâmple şi timpul nu dă rest

Din clipele pierdute în propriul nostru rol

Iubeşte trandafirii şi mâna ce-i oferă

Pădurile sunt pline de umbre şi culori,

Înaintând în…

câteodatã
îndrept pe mirarea ochiului lumina
ce te curbeazã atât de frumoasã

şi o înlãcrimez
c-o geanã de pelin peste vinul sânul tãu
sã-ți încolțească de ciudă luna pe umăr

iar ea albastrã
clipeşte şi se dezbracã a lumânare
cu care îmi ești dincolo decât pot vedea

cîteodatã

se-ntorc copaci din pribegie 

la cuiburi sub streșini de-april 

și-atins de mirare-n regie

de gălăgie

un graur de cer pueril

varsă mii cu virgulă chil

de ou energie

și cum aș zice de frunză

și cum aș vedea o pădure 

cuvântul din ochi e o spuză   

de fluture

s-așează crud gol ca o pânză

de amintire verde pe…

îmi deschid cerul sub Cer

pe patru petale

una pentru simfonie

alta pentru albastru

a treia pentru fericire

şi ultima pentru suflet



inima îmi bate clocotind sub umbrela

coastelor mele protectoare

picuri de soare îmi sar

din pielea întinsă peste ele



sorbim cocktailuri prin trestii

din cerul meu…

Sărbători laice



Astăzi e sărbătoarea pământului,

mâine, a apei…

poimâine,

mai găsim noi ceva,

fără legătură cu oasele acelea străvechi,

mirosind a tămâie şi smirnă.



Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi,

stingem lumina la ora stabilită,

bem apă

cum bunicii beau cândva agheasmă,

mâncăm o bucată de pâine

fără cruce

şi ne bucurăm de sărbătoare!.



E atâta linişte când nu mai tună nimeni : “Vreau să Te văd!”,

când…

de ce timpule?

am stat mereu și m-am întrebat

de ce timpule te războiești cu noi

(când filozoful cetății trece printre ruine)

eu îngândurat și nebun timpule

agățat de cumpăna nopții  aștept să

oprești toate clepsidrele lumii

ce vină au cuvintele mele care caută…

FÂNTÂNA DE SUB PLEOAPĂ



fă-mi loc în ciutură Doamne

cu vulturii să-nsetez din fântâni zboruri adânci

mi s-au vândut atâtea coroane bogate

doar genuni

mi-au ars albastru palmele inimii…

Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi

Iar  umerii ne dor de-atâta împovărare,

În depărtări văd lupii urlând la amândoi

Şi colţii şi-i arată de javre în turbare.…

A dat un pas înapoi

de uimire când fâlfâirile

în vânt se-nşirau

dintr-o mândrie exagerată.

Pupilele se pierdeau

risipind monotonia întunecată

cu pas grăbit apărând sincopa

din complicaţiile plăcerii.

se revărsa,

se scurgea…

În colţul gurii

un zâmbet chinuit

plutea confuz

într-o atmosferă sumbră

cu speranţe pierdute

înăbuşite de obişnuinţă.

În şoaptele undelor

părea învăluit

de-o melancolie urâcioasă

ce trimitea valuri mărunte-n

malul alunecos

cu ramuri moarte

din întunericul deplin.

În gemete jalnice

se simţi pierdut

când vâlvătăile se domoliră

într-o vibraţie…