POEZIA

[Ionel Mony Constantin]

Dacă doriţi cumva să accesaţi
Pe internet, frumoasa mea iubire
Vă dau un link  să mi-o mai căutaţi
Să mă înfrupt din nou din fericire

Din ea a mai rămas foarte puţin
Şi parţial deja e expirată
Majoritatea e  recycle bin
Şi nu mai e de nimeni acceptată.

Am încercat să o mai regăsesc
Şi s-o mai downloadez încă o dată
Aşa ca într-un gest donquijotesc
De când fusese Dulcineea fată.

Dar nu am reuşit, e în zadar.
Trăind în lumea noastră virtuală
Uităm ce sfântă-i slova de tipar
Şi cum foşneşte mătăsos o coală

Când scriem doar mesaje pe pereţi
Îi alungăm din lume pe poeţi

[Pop Dorina]

Când cititorii vă aclamă

Căci puneți harul în condei

Punctând, cuvântul meu exclamă:

Ce eleganță aveți în idei!

[Ionel Mony Constantin]

 Mulţumesc  tuturor pentru observaţii şi aprecieri.

[Vasilisia Lazăr]

Să privim partea bună a lucrurilor: Salvați pădurea! (bineînțeles că am glumit)

Normal că am dori să citim cuvintele pe hârtie, dar cum nu se poate întotdeauna, e foarte bun și internetul. Poeții adevărați rămân poeți oriunde ar scrie ei, chiar și pe pereți.

Poezia m-a încântat.

Majoritatea a ajuns recycle bin - prea lung versul acesta

 

Admirație,

[Ion Lazăr da Coza]

Oriunde și oricând, adevărul e la mijloc. Poezia aceasta e la înălțime!

da Coza

[Nicolae Sărătean]

vreau link-ul!  Felicitări domnule Mony, aţi scris într-adevăr un poem magic! Afirm acest lucru deoarece m-a purtat pe aripile timpului direct  intr-o frumoasă zi din minunata mea copilărie, în care  parcă o văzusem pentru o clipă pe bunica mea aşezându-şi cu grijă ochelarii, strângându-ne în jurul ei şi deschizând tainic o carte ce o ţinea lângă biblie pentru a ne citi  El Zorab!

[Ionel Mony Constantin]

 Mulţumesc doamnelor Gabriela şi Sofy pentru aprecieri.

[Gabriela Grădinariu]

Nici măcar fizic omul primitiv nu seamănă cu cel actual... Evoluţia e parte intrinsecă a universului. Literaţii nu sunt excluşi de literatura virtuală, din contra. Evident insă, bucuria de a ţine în mână o carte , e nemasurată. Frumos ati versificat acest adevar!

[Sofia Sincă]

Şi totuşi poezie dăinuie iar cea bună se separă singură. Aşa cum este aceasta. Versuri născute din nevoia de a discerne ce e bun de mediocru.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!