era încă lumină

când i s-au închis

ochii

l-au acoperit

și întunericul s-a lăsat

peste lume

la puțin timp a coborât

noaptea noastră

cea de toate nopțile

l-au luat

va fi tot timpul cu cineva

la căpătâi

mi s-a spus

ieri

s-a mai stins

o privire

în întuneric

lângă cel plecat

o umbră-i stă de…

fruntarii de clipă

să mă găsesc curată fără tăietura timpului

trezesc periodic zorii din moliciunea vibrației albe

nu cer procură pentru  zboruri

și-mi accept bucuroasă frângerea

fără să judec ador ca dumnezeu să ațipească inocent în mine

ca o…

Mi-e toamna sângerie şi visele-s uscate
Închid în mine macii ce n-au ştiut să cânte
Pictez  zăvoare grele la porți neferecate
Să nu mi-i fure vântul, rog ploaia să-mi descânte

Azi frunzele arzânde în flăcări de rugină
Pe inimi pun sigiliu până-ntr-un timp de verde
Păstrând în crengi golașe crâmpeie de lumină
Să-i fie semn iubirii, în toamnă de se pierde.

Iubito azi am vrut să-mi fac curaj

Şi să -ţi compun pe Facebook un mesaj

Dar n-am putut, la fel ca alţi…

când moartea doarme goală-n patul lor
tiptil ei goi se duc să facă piaţa
iubita să-şi răsfeţe-n dormitor
c-o floare o cafea şi-un biscuite
cu un sărut etern pasional
chiar şi cu versuri scrise pe perete
întorc clepsidra simplu şi banal
poeţii nu mor niciodată dimineaţa
amor cu moartea noaptea fac mereu
şi morţi de-ar fi tot moartea le-ar da viaţa
căci sunt amanţii ei lăsaţi de dumnezeu

poeţii nu mor dimineaţa...

Fisura din cafeaua cu lapte

Doar liniștea-și hrănește ființa 

În aburii unei noi dimineți,

Eu, zvârcolindu-mă, am tendința

De-ai înfrunta pe cei ce-s gogoneți.

Cuvânt și faptă se-ncurcă-n gânduri,

Curajul s-a înecat în cafea,

Ridurile zâmbesc printre rânduri

Și zac întinsă ca o matufea.

Trezită de aroma din ceașcă

Încerc să cenzurez ce va urma:

Plimba-voi…

s-a lăsat întunericul pe tabla de șah

jocul cu lebede pare desprins din ghergheful soarelui

voi învăța să-mi strâng nopțile într-o fântână

să le întind de-a curmezișul pământului

ca-ntr-o galerie enigmatică dar cu ochii deschiși



când luna se va răsuci în adâncuri

voi simți că setea e oarbă demonii fug de ape limpezi

așa se aprind stâncile din strigăt de dor

și tot așa se sting

așteptarea și-a peticit drumul…

imaginea ta stă înzăpezită
în cizmele de cauciuc

nu e prezent prezentul meu

e în clemenţă o eroare

nubil cuvântul de onoare

mimând culori de curcubeu

mătasea firii e prea moale

erorile ce-o văd, alunecoase

în apele ce gâlgâie spumoase

cum vinul nou

în damigene goale

un strigăt ca o rimă pătimaşă

mai scoate-un înger bleu

de sub cămaşă

2006, mangalia

când zeii mei se strâng în oase

şi drumul este-atât de larg

încât

văd ierburile arse

şi demonii privirii snobi transpiră-n sadice tulpini

să-mi prindă poftele-n inele de rugină

sunt carceră de voie plină

aproape n-am nicio-ndoială

ca-n starea cea de absolut

eu nu mai ţin de foc în pară

când hărţuite legi astrale diluviul tainelor şi-arată

şi-azvârl cu morţi trecute-n semne

mi-e varul…

nimic nu se vibrează în pătrare

se sting luminile în tine nu-ți mai poți afișa în vitrine

coastele goale

carnea s-a transformat în izvoare

ți-ai strâns țipătul într-un albatros digerat de furtună

privirea fără îngeri în ataș

un plus de eternitate în mai puținul…

Îţi spun adio de pe acum

cât vara mai atârnă în fâşii prin pruni

şi copiii încă-s uzi de scalda-n râu

iar verdele nu a ruginit la mine-n trup

Îţi spun adio cum aş putea face altceva

se strâng culorile la umbra mea

murgii pasc amurgul mai la deal

şi-o pasăre străveche îmi cântă din înalt

Am să trec tot mai rar prin mirările tale

voi foşni doar în bătăile pleoapei somnoroase

iluzia unei călătorii ne va duce în suburbii de sare

cu zeii…

simbolul poeziei moare fântână

CLONA

Aceasta e se pare soarta noastră

femeile se  înmulţesc mereu

Adamii au  în plus aceeaşi…

Când te-am întâlnit,

trecusem pragul atâtor vise

mă temeam de toamne

ştiam că doar atunci lacrima …

Primăvară

...................................

Ştii, am crezut că eşti tu

Omul meu din poveşti

Aşa a început totul:

Tu ploaie, eu sămânţă

Tu sol, eu petală

Tu verde, eu speranţă.

Gândurile-mi scormoneau frenetic

După ghiocei neîntrupaţi.

Vară

....................................

Arşiţa mi-a pârjolit sufletul

Deşi era încă devreme.

Tu soare, eu floarea soarelui

Tu colb, eu ploaie caldă

Tu necopt, eu…

bucuria care topește umbrele

 *Lui C.A.*

ca ecou franjurat mi se-ntoarce

fiecare clipă pe care n-o râd universului

mă răstignesc remușcărilor

secundele…

Pustnicul de niciunde  își așază culorile

în cochilii de zori

aruncă o mie de stele în mare, 

ridică un țărm pe verticală 

și fiindcă umbrele cresc mai înalte cu un ceas,  

porneşte în pelerinaj 

spre miezul neîntâmplărilor.

E vremea descântecelor din esenţă de viori, spune, 

cu privirea lacomă de linişte…

Cândva şi-a găsit paşii franjuraţi în zile flămânde, 

i-a ţesut în simboluri,

dar i-a lăsat, la o…