La o zodie distanță

[gina zaharia]

Pustnicul de niciunde  își așază culorile

în cochilii de zori

aruncă o mie de stele în mare, 
ridică un țărm pe verticală 
și fiindcă umbrele cresc mai înalte cu un ceas,  
porneşte în pelerinaj 
spre miezul neîntâmplărilor.

E vremea descântecelor din esenţă de viori, spune, 
cu privirea lacomă de linişte…

Cândva şi-a găsit paşii franjuraţi în zile flămânde, 
i-a ţesut în simboluri,
dar i-a lăsat, la o zodie distanţă, 
hrană în trupul iubirii. 

Astăzi ştie că în adâncul mării 
lumina e mult mai vie 
decât busola în care gerul îşi ascundea hainele 
spre deruta gândului 
încătuşat în alb. 

Va înnopta în scorbura nordului 
cât să-și răspundă inimii la câteva ace 
apoi va urca scările după parfumul neliniștii.

Rătăcirea e temă pentru scânteia 
de care vor fugi valurile.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Lavinia!

[gina zaharia]

Oooo, îți mulțumesc, Lisia!

[gina zaharia]

Mulțumesc, dragă Ana!

[gina zaharia]

Uneori alerg prin culori, draga mea Sofy! Dar tu știi asta și îți mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[gina zaharia]

Mulțumesc, prieten da Coza!

[Lavinia Elena Niculicea]

Metafore frumoase spre încântarea sufletului nostru! Am citit cu drag!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

E vremea descântecelor din esenţă de viori atunci când te citesc.

[Ana Ardeleanu]

"e vremea descântecelor din esenţîă de viori/.../cu privirea lacomă de linişte" Am nedreptăţit celelalte versuri, citându-le doar pe acestea.

[Sofia Sincă]

Dorința de a găsi/regăsi liniștea, şlefuită cu elegantă și rafinament prin metaforele magnifice ale Ginei Zaharia. Trăire romantico-nostalgică în elementul acvatic, unul dintre spațiile mult cântate de poetă, cu atâta ardoare.

Cu deosebită admirație,

Sofy