Pustnicul de niciunde își așază culorile
în cochilii de zori
aruncă o mie de stele în mare,
ridică un țărm pe verticală
și fiindcă umbrele cresc mai înalte cu un ceas,
porneşte în pelerinaj
spre miezul neîntâmplărilor.
E vremea descântecelor din esenţă de viori, spune,
cu privirea lacomă de linişte…
Cândva şi-a găsit paşii franjuraţi în zile flămânde,
i-a ţesut în simboluri,
dar i-a lăsat, la o zodie distanţă,
hrană în trupul iubirii.
Astăzi ştie că în adâncul mării
lumina e mult mai vie
decât busola în care gerul îşi ascundea hainele
spre deruta gândului
încătuşat în alb.
Va înnopta în scorbura nordului
cât să-și răspundă inimii la câteva ace
apoi va urca scările după parfumul neliniștii.
Rătăcirea e temă pentru scânteia
de care vor fugi valurile.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Lavinia!
Oooo, îți mulțumesc, Lisia!
Mulțumesc, dragă Ana!
Uneori alerg prin culori, draga mea Sofy! Dar tu știi asta și îți mulțumesc!
Mulțumesc, Valeria!
Mulțumesc, prieten da Coza!
Metafore frumoase spre încântarea sufletului nostru! Am citit cu drag!
E vremea descântecelor din esenţă de viori atunci când te citesc.
"e vremea descântecelor din esenţîă de viori/.../cu privirea lacomă de linişte" Am nedreptăţit celelalte versuri, citându-le doar pe acestea.
Dorința de a găsi/regăsi liniștea, şlefuită cu elegantă și rafinament prin metaforele magnifice ale Ginei Zaharia. Trăire romantico-nostalgică în elementul acvatic, unul dintre spațiile mult cântate de poetă, cu atâta ardoare.
Cu deosebită admirație,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE