când moartea doarme goală-n patul lor
tiptil ei goi se duc să facă piaţa
iubita să-şi răsfeţe-n dormitor
c-o floare o cafea şi-un biscuite
cu un sărut etern pasional
chiar şi cu versuri scrise pe perete
întorc clepsidra simplu şi banal
poeţii nu mor niciodată dimineaţa
amor cu moartea noaptea fac mereu
şi morţi de-ar fi tot moartea le-ar da viaţa
căci sunt amanţii ei lăsaţi de dumnezeu
poeţii nu mor dimineaţa...
Adaugă un comentariu
Multe metafore frumoase!
”şi morţi de-ar fi tot moartea le-ar da viaţa
căci sunt amanţii ei lăsaţi de dumnezeu
poeții nu mor(...)...”
adevărat, ”poeții nu mor”!
Am reţinut: ''poeţii nu mor dimineaţa...''
Admiraţie!
va multumesc
chiar şi cu versuri scrise pe perete
întorc clepsidra simplu şi banal
Așa e!
Doar dacă nu sunt prinși de soțul încornorat!... :)))
Lăsând gluma la o parte - încântat mi-s!
da Coza
Îndrăzneață și vibrantă idee!... Odă adusă poeților. Așa este, poeții nu mor niciodată.
Ai reușit să induci în câteva versuri o stare afectivă dulce-amăruie, ca un ecou pentru timp.
Felicitări!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE