Am venit la tine-n cimitir să vorbim despre toate,

Crucile erau sărutate de stele ce-n taină se sting

Și-am așteptat să-mi spui când să strig și se poate,

Iubirea trăită-ntre noi, prin inima ta s-o ating.



Iarba foșnea a durere și-n jur doar miros de tămâie

Ca semn al trecerii noastre prin murdare oglinzi,

O umbră stătea între noi încercând să-mi mângâie

Restul de vis ce sub pleoape n-ai putut să-l cuprinzi.



Vântul alunga viață cu…

Ia-mi sufletul cu palmele-amândouă

Și ploaia să cadă din nou peste flori,

Arată-mi visele prin bulgări de rouă,

Să văd printre stele îngeri călători.



Să rătăcim din clipe-n fiecare seară

Deasupra cerul martor să ne spună,

De ce revine valul a nu știu câta oară

La țărm să îi ofere o strângere de mână.



Nu te-ntrista, iubito, când e noapte

Cu ploaie și cu stele, cu șuierat de vânt,

Păstrează sufletul la…

A nins din nou în gândurile mele,

Și prin amurgul viselor a viscolit,

Simțind cum toate gesturile-s grele

Când toate-ncep și azi cu alt sfârșit.



Pe lângă ridul frunții fulgii se rotesc

Privind cum lăcrimează o tăcere,

Când dincolo de suflet nu-și găsesc

Răspunsuri înflorite-ntr-o durere.



Sub pleoape-aceleași păsări zboară

Purtând cu ele zbucium pământesc,

Când toate ca-ntr-o iarnă se coboară

Să plângă-atât de trist…

Te vreau lângă mine azi, femeie frumoasă

Ca o floare- de -colț găsită-n vârf de stâncă,

Și nu știu de ce uneori dureros mă apasă

Iubirea, ce trepte spre cer în noapte le urcă.



Mi-ai lăsat toată neliniștea mie-ntr-o seară

Când ploi au căzut și focuri pe vetre s-au stins,

Privindu-mă-atunci pentru ultima oară,

De vise, de viață, iubito, și de moarte învins.



Te-ai ascuns undeva mai aproape de mine

Locuind într-un suflet sfâșiat…

Ca-ntr-o oglindă ninge şi e iarnă 

Şi viscoleşte-ntr-una fără să mai ştim 

În care suflet au rămas să doarmă 

Frumoşii fulgi ce-n noapte-i rătăcim. 



Se-aud venind mereu colindătorii, 

La mine-n casă bradul s-a-ntristat, 

Ferestrele-mi suspină de când zorii 

Să-mi mângâie singurătatea au uitat.



Voi întreba pe cineva străin să-mi…

Să-mi spui dacă-ți mai amintești de mine,

De flori care plângeau în zori cu stropi de rouă,

De cercul soarelui aprins pe vârfuri de coline,

De gesturi astăzi neperechi la mâinile-amândouă.



Să nu-mi răspunzi dacă prin vise ești grăbită,

Trăiește-mi clipele pierdute-n viață fără tine

Și da-mi un port la țărm de mare ne-mplinită

Să poată ancora oricând tăcerea nopților senine.



Strecoarăte-n sufletul meu când zorile apar…

Iubito, prin gara tăcerilor noastre

Cu trenuri grăbite ce greu s-au oprit,

Sunt multe peroane cu lacrimi albastre

Și bănci luminate de vis ne-mplinit.



Vagoane răzlețe prin zâmbet târziu

Pe șine de gânduri se pierd în zadar,

Și toate prin gară, au glasul pustiu

Când trecem prin vise sălbatic și rar.



Străini lângă trenuri mereu călătoare

Ne strângem de mână ca două minuni,

Și n-avem bilet spre capăt de zare …

Privește, iubito, soarele se-nalţă din valuri,

Spre el se avântă pescărușii în zbor nesfârșit,

Ascultă-i lumina când umbra se lasă pe maluri

Și dormi fericită, căci sufletul meu s-a trezit.



E marea prea mare, privită-n acest răsărit,

Cum mare-i și cerul când zorii departe-l arată,

Iubito, pe buze, sărutul din nou ți-a-nflorit

Iar tu te visezi, prin templul iubirii purtată.



Pe plajă doar noi cu pletele răvășite de vânt

Privim…

Moartea mea, frumusețea sufletului dus

În sălbăticia stelelor unde totul e viu,

A venit să-mi vorbească de iubire-n apus

Și de tot ce-am trăit, în al vieții pustiu.



Am invitat moartea la dans într-o seară

Îmbrăcați după reguli în ținută de gală,

Dăruindu-i sufletul pentru ultima oară

În pași de vals privindu-ne-n ochi cu sfială.



Ne roteam în cercul anilor mei trecuți,

Ea zâmbind fericită…

Am plecat de mic copil spre tine 

Şi nu-mi doresc vreodată să ajung, 

Am strâns sub tălpi visatele coline 

Cu ale lor păduri ce murmură şi plâng. 

Despic cu mintea sensurile vieţii, 

În piept se zbate veşnicia ca un prunc, 

Doar între gene roua dimineţii 

Îmi răcoreşte drumul care-l urc. 



Te simt în jurul meu ca pe-o stafie 

Dar…

Mă doare, iubito, pustiul din șoapte

Și strig spre lumină cu pleoapele-nchise,

Câmpii fără stele pierdute în noapte

Își leagănă macii crescuți printre vise.



Privesc în oglindă cum timpul suspină

Când tâmpla se-mbracă în albe ninsori,

Și-n toate din mine ai prins rădăcină

Crescută când roua se-așterne pe flori.



Cu brațele-ntinse te strig să-mi rămâi

Aproape de suflet, de soare, de gând,

Să-ți fiu alinare, să-ți fiu căpătâi…

Ți-am semănat cuvintele în ramuri

Să se transforme-n șoapte-n zori de zi,

Când adieri se-ngână lângă geamuri

Și fluturi adormiți pe flori se vor trezi.



Vroiam să simți cum stropi de rouă

Pe trupul odihnit își caută un loc,

Când viața viselor se-mparte-n două

Și stelele se sting în vetre fără foc.



Eram doar noi pe soclul de lumină

Întruchipând statui care-și vorbesc,

Când umbra nopții pleacă fără vină…

Spune-mi ce vezi în ochii mei când ne-ntâlnim,

Spune-mi ce pleoapă îmi tresare când e sărutată,

Când strânși în brațe prin amurguri rătăcim

Și sufletul te strigă, cum n-a făcut-o niciodată.



Sunt prea frumoase clipele cu tine și-mi doresc

Să fac din timp un curcubeu care să nu apună,

Culori din lacrimile mele-n păr să-ți împletesc

Privind cum mâinile fiorii-n gesturi ți-i adună.



Cu tine am o altă lume, cu tine am un alt destin, …

Te-am întrebat de ce plânge pădurea,

De ce se duc câmpiile spre toamnă,

De ce prin ramuri vântul trece-aiurea,

Iar tu îmbătrânești frumoasă doamnă.



Sosește iarna și-mi e dor de tine,

Trăiesc din nepriceperea unui sărut,

Mi-am rătăcit privirea-n părul tău și-i bine

Frumoasă doamnă, când te-am cunoscut.



Te-am modelat și te-am ascuns…

O pasăre-n amurg s-a rătăcit prin zare

Tot căutând o stea în minunatu-i zbor,

S-o-ntrebe ce rămâne în altă depărtare

Când zorii-alungă noaptea și visurile mor.



Vroia doar un răspuns la unica-ntrebare

Când zborul era vis și șoapta o tăcere,

Și aripile-ntinse ca semn de-ngemănare

Purtau spre biruință iubirea-n alte sfere.



Cu ochii-nlăcrimați și-n jur ocean de stele

Spera să regăsească cărarea spre lumină,

Dar toate…

Se topesc în umbre roșii candelabrele cu stele

Și nu știu prin care șoaptă astăzi am să te-ntâlnesc,

Dacă zorii-mi fură visul printre genele rebele,

Dacă roua spală noaptea de sub clopotul ceresc.



Mi-a fost dor, și-mi este încă de trăirile în doi

Când nepăsători umblam printre sincere cuvinte,

Regretând că-n urma noastră au căzut atâtea ploi

Cât să ne trezim ostatici și să nu ne ținem minte.



Uneori am plâns cu tine, alteori ți-am…

În ochii tăi mereu am stat ascuns

De tot ce mi-a fost teamă uneori,

Și-n dorul unei lacrimi am pătruns

Să nu mă pierzi, cu visele în zori.



Ți-am pus statornicie prin iubire

Dorind să-mi fii tu singurul popas,

Făcut când toate-ajung o rătăcire

Și trebuie să spui, un bun rămas.



Primește-mă în vis pentru o clipă

Fără să-mi ceri trecutul înapoi,

Când viața prin iubire se-nfiripă 

Și toate depărtările se-mpart la doi.…

Să nu ucideți curcubeul cu privirea

Nu-i presărați culorile pe pleoape,

Lăsați-l să își ducă prin zare rătăcirea

Și-l veți simți de suflet mai aproape.



Veți ști ce-seamna cântec după ploi

Și farmecul în zbor la păsări călătoare,

Ce pe sub arcul lui se duc de lângă noi

Ca umbrele uitate prin stele căzătoare.



Păstrați-i de puteți, frumoasa-i arcuire

Și dacă universul ar deveni un vis,

Să nu-i ucideți clipa în scurta-i…

O șoaptă-a sângerat când buza mi-am rănit,

Privid cum plâng pereții în umbre de lumină,

Mi se părea că-i ziua topită-n asfințit

Iar mâna printre gesturi era doar o străină.



Am pus la tâmplă gând legat de-o amintire

Să nu se-ncurce-n riduri cu anii ce-au trecut,

Și te-am strigat să vii din lunga-ți rătăcire

Să-ți pot lăsa în suflet, al ochilor sărut.



Iubirea mea de-o viață, pierduta mea de ieri

Se-ntunecă prin iarbă iar norii…