Am venit

[Vezi blog]

Am venit la tine-n cimitir să vorbim despre toate,
Crucile erau sărutate de stele ce-n taină se sting
Și-am așteptat să-mi spui când să strig și se poate,
Iubirea trăită-ntre noi, prin inima ta s-o ating.

Iarba foșnea a durere și-n jur doar miros de tămâie
Ca semn al trecerii noastre prin murdare oglinzi,
O umbră stătea între noi încercând să-mi mângâie
Restul de vis ce sub pleoape n-ai putut să-l cuprinzi.

Vântul alunga viață cu biciul unei adieri din trecut
Prin cimitirul bolnav unde pașii sunt umbre târzii,
Se-auzea un ecou printre flori sub al nopții sărut
Răscolind tăcerea din sufletul atâtor morminte pustii.

Am rămas privindu-ți ochii cum pleoaple-și strâng
În fotografia cu ramă ovală încrustată pe cruce,
Imaginându-mi corăbii în larg ce catargele-și frâng
Lovite de valuri ce spre țărmuri cu greu le va duce.

[Nădejde Angelina]

Crucile erau sărutate de stele ce-n taină se sting...

M-a copleşit acest poem!

Cu admiraţie,

Angelina

 

[Ion Lazăr da Coza]

Ai cimitir - cimitirul. Primul prea izbeşte nemilos cititorul în faţă! O sugestie:

Am venit la locu-ţi de tihnă să vorbim despre toate,  

Cu prietenie,

da Coza

[IOANA VOICILA DOBRE]

Remarc in mod deosebit versurile,

,,Iarba foșnea a durere și-n jur doar miros de tămâie
Ca semn al trecerii noastre prin murdare oglinzi,,

[gina zaharia]

Ploile inimii fac ocean de tristețe, valurile lovesc crud țărmul însă versurile tale sunt șlefuite cu sufletul.

Cu prețuire,

gina