Orfanul

De multe seri trudea, sfidând furtuna,

Uitase rânduiala : prânzul, cina,

Căci, la mormânt, se tot stingea lumina

Şi, singură, de veghe, sta doar luna.

Se-nvăpăia, eretică, retina,

Bezna-i săpa-n orbite văgăuna,

Revigorând, din trupu-i, mătrăguna,

În timp ce-n vene foșgăia rugina.

El modela, ca pe o plastilină,

În crâncen ritual apotropaic,

Văzduhul moale, prăvălit în tină.

Din piept…

Limb de geniu

(lui Baudelaire)

Deși primește lauri, câteodată,

Geniul, pe câţi adună,-i risipește,

Așa cum ceru-i mai bogat cu-o pată,

Cu fiecare stea ce-l părăsește.

Hrana, indiferenta lui răsplată,

Chiar dacă apoftegma îl hrănește,

Când uită să existe, câteodată,

Ca pe un zeu damnat îl ispitește

Şi, ca un rob, grădina și-o lucrează,

Stropind cu roua neagră-a frunţii sale

Luceferi palizi ce…

                    Dialoguri

Suntem atât de ocupaţi pesemne,

Abia sorbim din complicate ciorbe,

Ne exprimăm prin interjecţii, semne,

Şi mult prea rar comitem două vorbe.

Nu ne deosebim prea mult de lemne,

Coji de morfem păstrăm în garderobe,

Ne pierdem sensul vieţii ca nedemne

Bacterii lexico-anaerobe.

Salutul, perceput ca o corvoadă,

Monosilabic și adiabatic,

Se-aseamănă, frecvent, c-un dat din…

Va propun un sonet care doreste a fi un omagiu adus lui Petrarca:

Însingurare

Cerul a coborât blânda-i cortină

Pe masa părăsită la plecare,

Sporind mâlul tristeţii din pahare

Cu un sălbatic ţipăt de lumină.

Se-ncheagă asfinţitul pe retină,

Se strepezesc speranţe temerare,

Dulci pulberi otrăvite se anină

De ochii subţiaţi, în așteptare.

Cărarea-nsinguratului e roasă

De a vicisitudinilor zgură,

De sus, o…

Clipa cea repede

Fugară clipă, vânătă dogoare,

Cu-arare străluciri, ca de pepită,

Spre veșnicia, crâncen risipită,

Se-aruncă-n blânda curgerii vigoare.

De freamăt sur, când frunza e cârpită,

Azurul, încă trist și fraged, doare

Şi, dizolvat în lactescenta-i boare,

Lucește stins, stohastic, o clipită.

Orfeu coboară-n albii de-ntuneric,

Pe firul smuls din trup de arahnidă,

Sub geana universului himeric,

Chiar fluturii…

                      Cântare

Zarea-și închide pleoapele impure

Şi trandafirii-și scutură potirul,

Mai tainic se aprinde-n mierle trilul,

Așchii de cântec zboară sub secure.

Se sparge,-n matca vremii, hidrargirul

Şi stau pungașii pregătiţi să-l fure.

Cât poate cântăreţul să îndure,

Pe-un orizont puhav punându-și girul !

De noi, nu-și mai aduce-aminte Cerul,

Ce fruntea ne-o scălda-n lumini rebele,

În ochiul veșted,…

Ad astra

Pătruns de-un crez, mergea spre piramide,

Sperând s-ajungă-n vârful omenirii,

Îl îmbiau, cu zâmbete perfide,

Oștenii prăfuiţi ai nemuririi.

De pretutindeni se iveau iscoade,

Pe vajnicul drumeţ să-l ispitească:

Trosneau, în pomul vieţii, crengi, de roade,

Dar limba lui, uscată, ca o iască,

Tot fărâma cuvinte-n rugi fierbinţi,

Târându-și umbra-ncinsă prin pustiuri,

Şi orizontu-i scârţâia-ntre dinţi.

Nisipul de-mprumut, cu-amare…

           Planeta Fărcaș

S-a dezlipit din ceruri o lumină

Şi i-am sorbit licoarea consistentă,

Am jefuit cereasca ei grădină,

De sudoarea cea imarcescentă;

Suflet crăpând a trupului găoace,

Privind, prin ochii-nguști, ca prin firide,

Sub bolta lumii stinse, de dincoace,

Înalţă vesperale piramide ;

Din tulnic a făcut un jgheab de stele,

Ce-au năvălit pe zarea prăfuită

Şi pământenii s-au hrănit cu…

           Nu-i loc!

La masa încărcată a vieţii

S-a prezentat, sfios, un om de rând ;

L-au izgonit, cu ură, târgoveţii :

La masa noastră nu vei sta nicicând !

-Nici nu ating mâncarea de pe masă,

Mai am un colţ de pâine și o ceapă,

Dar sufletul, de sete, stă să-mi iasă,

Ar vrea, pesemne, un pahar cu apă.

-Îţi poruncim : aiurea să te-adăpi,

Se-ntoarseră, spre el, feţele spâne,

Din parte-ne, de sete poţi să…