să se fi răsucit venele

în sensul cunoașterii

cu gena ta să-mi fi sugrumat

trupul de leoaică

te-aș fi strigat aiurea

ca o surdo-mută

tată 

și iubit

și aș fi murit

un bărbat adevărat întotdeauna

cultivă în ochii săi grâu

doar grâu

femeile umblă în ei goale

cu uguitul în mâini

seceră spicele pline

le smulg din rădăcini

ciugulindu-le boabele

femeile rămân gravide cu pâine caldă

pe care o nasc doar când va fi el

acoperit de zăpadă

apoi își depun…

e neastâmpărat dumnezeul meu

da e mic și neastâmpărat

îmi recită poeziile

mă obosește de câteori le repetă

desenează cu creioanele mele colorate copaci

doar copaci cu rădăcini mari și cu aripi

deschide ferestrele

închide ferestrele

umblă la robinete să asculte strigătul apei

stinge lumina aprinde lumina

câteodată scoate animalul din mine

și se joacă cu el de a război și pace

îl ucide îl învie îl plânge ...

azi l-am trimis în…

       Inspir cu nesaț

       aroma ce-mi

       trezește simțul

       amorțit de-un timp

       mă surprind 

       cu buzele vibrând

       pe marginea aurită

       a ceștii de cobalt

       monosilabic pronunț

       numele tatuat pe inimă

       într-un suflet

       alerg în…

aprind o clipă de viață și fumez

fără filtru oamenii vremurilor noastre stau în tabere comune cu roboții care ne servesc și trebuie accesați pe tastele de la zero

la 9 pe timpul nostru lipsă la inventar 24/7 rămâne secunda ca puricii pe blana câinelui cu…

                                               poeților dispăruți

Mai traversează înc-o luntre Styxul,

Se mai petrece astăzi un poet,

Jelește-un vers orfan; pe masă, pixul

Uitat e lângă foaia de caiet.

Nicio pierire-n lume nu se-amână

Și orice azi pe loc se face ieri;

Sub greutatea morții se…

încă mai am firul nostru de borangic zici că-i bun de cusut rănile

ehei greier de vreme bună ceva te-a orbit așa de tare că nu mai știi

unde se termină întunericul și unde începe dimineața

noroc cu regina-nopții e atât de multă  la fereastra ta încât ai putea s-o cosești

s-o arunci pe…

Acasă nu-i doar un cuvânt care

înverzeşte-n fiecare primăvară

Acasă-i chiar primăvara condiţiei

umane Locul de unde toţi ne înăl

ţăm Sperând că vom atinge cândva

cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba

prin care ne jucăm Nici şcoala ce 

ne dă fiecăruia aripile potrivite Nici

lacrimile mamei Nici îmbrăţişările 

tatei Nici prima dragoste Toate ne

pregătesc pentru mare…

( Fiind marți, zi de 13 )

Rondelul iertării

Iisuse, când pe Cruce Te-au urcat,

Toți păcătoșii vrut-ai să-i cuprinzi,

Nu Te-ai opus ca mâinile să-ntinzi,

Să dezbraci omenirea de păcat.

Întreg Pământul s-a cutremurat,

Dintre tâlhari puteai să Te desprinzi,

Iisuse, când pe Cruce Te-au urcat,

Toți păcătoșii vrut-ai să-i cuprinzi,

Atunci și Cerul s-a întunecat,

Din…

se urcă iedera pe zid

ca un motociclist abraș,

prin crăpătură un guvid

adună vara pe făraș.

din trupu’ acesta mototol,

mai gol decât e frigiderul,

își sorb cu aburi de alcool

melancoliile…

        E-atâta frumusețe-n jur

        Cum aș putea s-o țin în loc

        Câte-o mireasmă am să-i fur

        Din ochi nu vreau s-o scap deloc

       Nostalgice gânduri revin

       Zărind aninul peste râu

       Pe-alei din parc pierd un suspin

       Dar tril vioi le ține-n frâu

       Cât mi-aș dori și eu să…

ți-ai lipit fruntea

de zidul tăcerii

sperând să fii

una cu zidul

să fii un 

zid

dar ești una cu timpul

ești timp

dă-mi voie să urc

să te ating

*

ora unu  după eclipsă

nu înțelegeam de unde a apărut nimic nu prevestise clipa în care umbrele

ar fi invadat soarele meu

a venit ca un torent odihnit nu știa unde să se așeze mai întâi

dar a găsit inima

ca o stea primenită de șoapte

avea ferestrele deschise fusese răsfățată și plimbată prin tot universul

acum stătea să plângă

i-am șters urmele de sare brumată

și…

Este o minune bucură-te Cât mai

ai timp Aş vrea în romanul vieţii O

pagină a bărbaţilor Unde să putem

vorbi sau tăcea în voie Tot despre 

femei imposibila problemă a condi

ţiei umane Paradox familiar(l) Am 

în faţa ochilor ce-mi doresc Şi totuşi

Sub fusta femeii nu încape decât un

bărbat îndrăgostit Ceilalţi sunt cumnaţii

tăcerii Apropo Ai văzut cât poate…

muezinul se simte împlinit rotindu-se

mulţimea se propulsează pe cărări

purtându-şi fricile în buzunare

fiecare îşi va cumpăra la întoarcere

câte o iluzie şi o bucată caldă de pâine...

în casă mi se trântesc pe rând uşile

una câte una

după care se aude un foşnet prelung

numaidecât se va începe exfolierea

vor fi aşezate în grămezi sepărate cojile...

îmi…

       Un răsărit de soare

       Ceva banal

       Cine mai stă

       Să- l privească

       Graba cotidiană

        Agitația permanentă

       De a avea

       A face

       A deveni

       Preocupați de altceva

       Ne-a răpit bucuria

       Frumusețea

     …