delir 3

[Djamal mahmoud]

muezinul se simte împlinit rotindu-se
mulţimea se propulsează pe cărări
purtându-şi fricile în buzunare
fiecare îşi va cumpăra la întoarcere
câte o iluzie şi o bucată caldă de pâine...
în casă mi se trântesc pe rând uşile
una câte una
după care se aude un foşnet prelung
numaidecât se va începe exfolierea
vor fi aşezate în grămezi sepărate cojile...
îmi scot o piele potrivită zilei vociferând
voi evada din tine tată
voi evada din tine arca mea
oglinda mea crucea mea
cuiele vi le voi lăsa să ţeseţi din ele
sori eventual şi lanţuri...
apoi voi lătra lunii
stelelor norilor arborilor pietrelor
şi prăpăstiilor iar când o să-mi fie foame
mă voi aşeza la umbra unui zid
şi îl voi ciuguli pe dumnezeu
până la auzirea primului tunet...

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Chiar și iluziile ajută uneori. Atunci când ne rugăm, încolțește în noi speranța. Obosiți uneori de așteptare, văzând că nu se întâmplă nimic, ne mai și revoltăm. Suntem precum o păpușă Matrioșka, îmbrăcăm mai multe piei. „Omul e un lung șir de oameni”, după cum spunea Eminescu. O poezie profundă pentru care vă felicit.

[Mihaela Popa]

vibrant, plin de filosofie, admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie viguroasă.

da Coza

[Sofia Sincă]

Poemul aduce cu el acel aer oriental simplu, al omului de rând credincios, atunci când se aude din minarete chemarea la rugăciune... Și se mulțumește cu o bucată de pâine caldă. Apoi, îl amestecă cu cel occidental. De fapt fie Alah, fie Dumnezeu, învățăturile lor sunt pline de iubire și dreptate.

Puterea rugăciunii trece ființa omenească prin multe etape, de la mulțumire la tortură, urmând resemnarea.

Un poem delirant, cu puternic impact emoțional.

Cu deosebită admirație,

Sofi