Noi suntem două păsări călătoare,

Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul

Şi ne-am trezit că aripa ne doare,

Când sărutam pământul cu piciorul.…

Oamenii mǎrii ard!
Asemenea unor torţe de lumină,
Iar apa ce-i înconjoară
Nu-i stinge
Oamenii mării ard!
În casele lor albastre,
Cu acoperiş de alge
Şi ferestre de scoică
Oamenii marii ard!
Caci sosise timpul
Ca poporul din adancuri
Sa dispară...

Am de ales între viața bobului de rouă…

l-am luat cu chirie de la pământul

pe care (is)păşesc gândurile

ce mă poartă prin el

fără bani,

ca un boschetar fără curaj

în aşteptare să rup contractul

şi să mă mut în nemărginirea clipei. Albastru.

Sufletul.

Eu. Doar roşu.    

când flacăra arde, iubito,

trezește în mine

focul veșnic...

învie dorința

născută

de demonii carnali.

îți sărut pleoapele

să-ți adorm visele

sub gene;

să ne visăm

în amintirea viitorului,

când încleștați,

rămânem

sub ochiul luminii.

să ardă, de gelozie,

îngerii pătimași...

rămași statui de cristal,

sub călăuza

pasiunii diavolești.

nu-ți fie frică...

în spatele…

Motto: Eli, Eli lama sabachthani...

                                                   Cătălinei

Uneori, ar pământul cu tălpile goale,

cu degetele scrum...

găsesc pietricele,

rădăcini dintr-un timp măcinat în ascuns;

scurm,  dâre negre

mi se prind în…

fereastra unde porumbei exersau zborul

masca temerar goliciunea

parcă nu ne mai dezbrăcasem

de cuvinte niciodată

gura ta îmi spunea

să apun ca o lună deșartă

îmi parfumasem pletele cu scrum

ochii i-am creionat cu artă

fluturi hrăneau culorile cerului

vedeam vârcolacii lunatici

pictând îngeri pe față

dorind să mă îmbrac cu somnul

stelelor serile

tavanul nopții risipea constelații

piciorul tău stâng

mi-atingea…

I

astăzi vei fi vestala cu sânge răsăritean mi-ai zis

ai grijă

iuda împarte ofrandele

are o privighetoare pe umăr și nu stăpânește perfect

discursul despre echilibristica săgeților

apoi mai are o cutumă

respiră șaizeci la sută iasomie și trece dealurile de mână cu norii

acum că ți-am spus toate acestea

mă duc să verific de ce șerpuiesc ultimele noastre gânduri

printre peroane

le fixasem…

Femeie te-asemeni cu marea,

Trădată-n furtuni câteodată,

Dar ţii răsăritul şi zarea

Pe umeri, cu răni, sfâşiată.

Când eşti tulburată-n străfunduri

Ai vrea să îneci lumea toată,

În valuri îţi speli mii de gânduri,

Te-mbuni şi te-ntorci iar la matcă.

Te-ascult uneori ca pe-un cântec,

Vrăjit, în surdină, doar şoapte,

De vrei, poţi să-mi fii şi descântec

Când sufăr de gânduri deşarte.

Femeie te-asemeni cu…

Sub pietrele sufletului încolţesc dezamăgiri

cu greu câte un zâmbet apare ca o vindecare

în palme se amestecă sărbătorile fără anotimp

şi mirosul zăpezii se confundă cu cel de salcâm

înflorit doar pe jumătate

într-un singur ochi cerul îşi înghesuie stelele

în celălalt noaptea îşi caută loc printre lacrimi

ici colo destinul scutură fiorii pe covorul de umbre

forme ciudate iau gândurile când sunt trădate

tâmplele se surpă în alb şi bat…

Cineva despre care se spune că este

plutire de nepătrundere

mai sus de ce se vede

prin fumul de tămâie stelară

face fețe-fețe

atotfiitor înfrunzite

cu sărutul binecuvântător al neantului.

: zile asemenea unor ii

cusute la lumina

celei mai misterioase

bolți-păstrăvărie

în care mâinile…

de pe chipul meu nu era decât

zâmbetul ce mă arde dinăuntru

încet,

intens

şi mai rupe un vreasc

din piciorul meu stâng. Întreţine focul

dorului de suflet legat cu chingi

strâns. Învăţ să-mi iubesc durerea.   

vorbele  îmbrăcate fastuos

zboară de la cer la un cuib de cuci

sufletul  iederă se cațără pe niște amintiri

amăgirea dăltuiește  viitorul  tristă

ca o verigă lipsă

adevărul

se coace în sinceritate

neputincioși privim dansul fiarei

frumusețea falsă

pălește la lumina unui descântec

simplu

oglindită în ochii unui copil

firele rupte din  rai

atârnă

neatinse de…

Odihnească-se-n pace trecutul

de azi mă transform în prezent,

păstra-voi pe mine doar lutul

din vechiul păcat inocent.

Vreau totuşi să cred în speranţă

punând prin oglinzi câte-un vis,

să-mi plece tristeţea-n vacanţă

din iadul făcut paradis.

Pe frunte să-mi cadă doar rouă,

surâsul să calce al buzelor prag

când fulgeră-n viaţă sau plouă

iubirea din omul pribeag.

Vreau să ştiu câte zile…

la început era

singurătate cu grenade

nesemnalizate

muream cu zece ani mai bătrân

decât mine fără alcool

un câine de idee

lingea rănile

trenul

cioplea…

Haiku (V)

ochi de lup flămând

în bezna pădurii reci

luna tremură

Haiku (VI)

caută iarbă

orfanul pui de ciută

pădurea-i oarbă …

 Azi facem jalbă cu durere

Lui Vodă de la Cotroceni

Abia ne ţinem pe picere

De-ajuns-am să mâncăm coceni…