Motto: Eli, Eli lama sabachthani...
Cătălinei
Uneori, ar pământul cu tălpile goale,
cu degetele scrum...
găsesc pietricele,
rădăcini dintr-un timp măcinat în ascuns;
scurm, dâre negre
mi se prind în unghii...
şi ochii, ochii îmi ard în orbite.
Văd stele prin plasturi de foc,
iar liniştea, liniştea e tăcerea unui vreasc
ţintuit la poalele infinitului,
ca trecutul albit pe o tâmplă.
Uneori, sunt pământul cu tălpile goale
şi strig:
- Călătorule, călătorule... unde eşti...
Ai plecat fără mine!
Adaugă un comentariu
Ion,
Îţi mulţumesc mult pentru lecturarea textului ca şi pentru cuvintele lăsate în pagină! Mă bucur dacă îl consideri interesant.
Consideraţie,
Poezia are multe valențe. O remarc pe aceasta: suflet-humă. Când predomină un element, când celălalt... Iar când ajungi să constați că: Ai plecat fără mine!...
Interesant.
da Coza
Îţi mulţumesc mult, Alexandru, pentru compliment. Nu, nici pe departe, sunt la început cu versul liber.
Sunt încântat dacă ţi-a plăcut!
Cu stimă,
Superb! O poezie în stil de mare scriitor! Îmi place!
Ada,
Îţi mulţumesc mult! Mă bucură trecere şi aprecierea ta!
Complimente,
Vă mulţumesc, doamnă Sincă, pentru lecturarea textului meu şi pentru cuvintele de apreciere lăsate în pagină! Sunt onorat!
Complimente,
Superb! Ideea mistuitoare de mântuire prin autoexorcizare, ideea de a învăța de la pământ cum se pârjolesc crinii suavi ai sufletului. Îmi place ideea de contopire cu pământul care ne-a dat viața și ne-o întreține. Și îmi place mottoul care pică foarte bine cu micul poem.
Felicitări!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE