Şedea în întuneric.

Miji un pic ochii

cu un vuiet monoton, ritmat.

Îşi impunea să zâmbească doar.

femeia-scoică veghează cum se răsucesc valurile

într-un cântec rătăcit și sublim

ca o inimă de pasăre înghețată

într-un zbor de rubin…

ce ieri aveau miros de toamnă

astăzi

îşi odihnesc menirea trecătoare

sub ropotul de frunze galbene ce zboară

încă un an

şi încă unul

pe rând plutind în toamne viitoare

cuvinte simple pe care le rostesc

cadenţe bat în piatra de hotar

a anotimpului ce-n…

Am rămas în colţul de suflet mie hărăzit

să-i mângâi tristeţea ce noaptea-l frământă,

de când rama ferestrei prin care-ai privit

a fost smulsă de furtunile vieţii şi ruptă.

Ca un pui stingher mă strecor spre lumină

undeva-n univers ştiu că am să-ntâlnesc,

lumea-n care-am să cresc visuri fără vină

aducându-ţi aminte cât de mult te iubesc!

Tu vei trece flămândă printre genele mele

neştiind că prin…

Ia vraja din poarta uitării,

Azi vreau să ne-aducă-napoi,

Ascunde-o de semnu-ntrebării

Și spune-i că știm să fim noi,…

Păşea

pe trotuarele denivelate

ce i se întindeau

la picioare

încercând în van

să dea o notă

aparte...

Nu se ţinea de glume.

Vorbea în  şoaptă.

Cu pleoapele

pe jumătate închise,

cu vocea plată

înghiţită de tăcere,

respira

încet,

printre buzele livide.

Privea

cu ochi calmi

cum îi fuge gândul

în trecut

să-şi recapete

ritmul cântat...

al vorbei.

Rondelul nopţii

Noaptea-şi va broda perdele

Din amurg cu fir de zi,

Aruncate pe zorele,

Bolta-n ram va clipoci.

În mirajul din vâlcele,

Caldu-mi cuib îmi vei nunti,

Noaptea-şi va broda perdele

Din amurg cu fir de zi,

Îţi voi prinde flori de stele,

Visele vom despleti,

Stinge-ne-vom doruri grele,

Când pe sâni ţi-oi adormi,

Noaptea-şi va broda…

ţi-ai cumpărat o maşină de dat răni

îţi place enorm să baţi cuie

să agăţi tablouri cu natură moartă

arhitectura mea permite

ai găsit pereţii potriviţi

să-ţi expui felul de-a fi

deşi nu se mai poartă încărcăturile

este de preferat să fii cât mai simplu

de la o vreme aerul între noi are

miros de pânză în ulei care descrie

un grandios apus de soare

zilele se îmbibă ca un mir

le simt în mâini şi în…

să lăsăm aprinsă

lumina din noi

să străbată întunericul

când își deschide ochii

hipnotizând neuronii cunoșterii

să-i drenăm licărul

între cuspidele și solzii de sub coaste

pășind peste ispite

în poante apăsând certitudini

să răsturnăm…

dacă ai şti cum se

iubeşte

asta înseamnă credinţa ta

o apă despicată de

oameni trec vieţile lor frânte

într-atâta mă dor genunchii pe sub care

dumnezeu a făcut lumea nu mi-e

greu să-mi bat inima asta cât

un popor care aleargă spre libertate

sunt cea care sunt urmează-mă şi

escadrile de lăcuste năpustesc

cerul celorlalţi noroios de patimi să

dovedesc

culoarea sângelui potoleşte

zeii într-un inel de lună

roşu…

ce bine doare durerea

pe redute unde timpul

tresare în aburul rănii purulente

vibrează măgurile sub privire

frunza devine verde clar

şi dimineţile sunt mici

(precupeţe scunde care

vând petale de nori sângerii)

pleoapa mijită se scurge-n travaliu

o nouă zi se naşte

ce bine doare durerea

vântul poartă o umbră-nspre sălcii

zumzet şi frenetice lumini se-ntrec

fata morgana zâmbeşte un curcubeu

peste…

Ascultă, mare, mă mai ştii

Când ne-mpărţeam în poezii?

Tu-mi dăruiai un val deschis

Pe care cântecul mi-am scris



Şi mi-ai şoptit de multe ori

C-adâncul îţi e plin de sori,…

ne-mparte domnul toate pe din două

câtă dulceață e atât venin

câte gunoaie sunt atâta rouă

astăzi bobocul  și apoi un spin

povestea noastră chiar e-o simetrie

în care încercăm să regăsim

legenda care-ar fi putut să fie

pe muchie de cuțit apoi trăim

dar repetăm aceeași tragedie

purtăm povara fructului oprit

și rușinați plecăm în pribegie

știind că din păcate am greșit

Vei afla prea târziu de-a clipei neputinţă

şi-ai să te-ascunzi mereu în liniştea din flori,

pe-un cer fără icoane îmi vei jura credinţă

luându-mă din umbre în revărsat de zori.

În inimi fără vetre vei arde nerăbdarea

când pleoapele-n clipire te fură câte-un pic,

păstrându-te-n fereastra unde-a bătut uitarea

dar n-am putut din suflet, la ea să mă ridic.

Târziu sau prea devreme vei şti cât te iubesc

cu-amurgurile mele şi…

La masă auzit-am vestea crudă

Că mâine poate vine un notar

Ca să semnez cu mâna tremurândă,

Vânzarea casei, salcâmul din  hotar...



Din ochii goi  simțeam curgând pe-o…

poemul meu nu e bărbat…

orb și albastru

așa m-ai catalogat fără explicații

m-ai închis într-un portret al zilelor însorite

dar plouă iubite…

DESCINDERE

ai tapetat pereţii casei mele cu așteptări

labirinturile au trebuit să îmblânzească respirația spaimei

la fiecare răscruce minotaurul pândeşte

secondat de un sfinx nemilos

întrebarea își scoate tridentul din măruntaiele gândului

arachne se instalează

ţese macat de iubire din flori şi din spini deopotrivă

mâluri şi…