poemul meu nu e bărbat
(doar dacă îl numeri o singură dată)
şi nu mi se pare corect
că nici un chirurg literar
nu s-a gândit la asta
un poem
două poeme
cum să-l îmbrac eu ginere
dacă poartă sâni
sub cravată
şi care preot întreg
ar păcătui gratuit
să sfinţească cuvintele lui
de argint
sau poate de aur
într-un legământ
de viaţă
de moarte
cu o poezie de-adevăratelea
femeie
poemul meu e nebun
dar aş vrea să fie nebun până la capăt
nu nebună
prin gramaticare
te rog
cititorule
ctitor de nemurire
lasă-mă să inventez
(măcar până începe postul)
poemii bărbaţi
căci stau lăutarii cu
ia-ţi mireasă ziuă bună
neexprimaţi
Adaugă un comentariu
Poemul tău - un frumos nebun (până la capăt).
Poezie foarte... bărbată.
da Coza
aici e artă cameleonică, nu doar chirurgie, alexia zidareanu
multumesc!
Poemul e un ''bărbat'' cu rezonanţă de femeie... El nu e nici bărbat şi nici femeie, intenţionat a fost clasat neutru, pentru a fi al celor ce_l citesc. El ia înfâţişări de toate felurile, inclusiv al subiectelor şi procedeelor stilistice, aşa cum ai intenţionat tu aici.
Dar nu avem nimic împotrivă de a inventa tu ''poemi bărbaţi''. La tine totul e posibil. :))
Am citit şi am admirat, Sofy!
aştept să văd aceste poeme bărbaţi :)))
poemul tău știe ce vrea!:)
cititorul
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE