Corn de os suflat în aur

cheamă lung, prelung din veac...



Pentru dor lui Riga Laur

nici chiar cupa nu-i dă leac



și nici scripca pipărată

iaduri scăpărând în danț,

când prin inimă-i s-arată…

scriu şi beau un pahar cu vin

ai plâns în el

lacrimile îl fac cel mai bun

mâna mea e lungă dar nu îţi cuprinde respiraţia

nici pulsul nu ţi-l pot lua cu ochiul lipit de încheietura parfumată

vântul dă  ocol ca un câine flămând

peste ceasul despuiat se abate un val de mare

alb şi înspumat ca un cal cu ochii lucioşi şi copite dilatate

scriu şi galop străveziu mă îmbracă

port o cămaşă de nori şi un senin de floare de…

Misterele noptii trasar in amurg,

si stele ranite din cer parca curg.

Ce bezna profunda imi mangaie fata,

e lucru ciudat s-a stins toata viata.

Alearga pe cer un astru cu har,

privesc in oglinda si vad cum dispar.

Ma uit inainte,privesc in trecut,

in suflet eu simt tot timpul pierdut.

Revin pe pamant sa simt ca traiesc,

acum este bine,eu simt ca iubesc.

Îngeri albaștri cu chipuri slavone

culeg note mute din gându-mi bemol,

cazemate uitate de glasuri cazone

duhnesc peste ceruri ce sună a gol.

Murit-a azi Moartea uitată-n sicriu,

Nimicul învie cu stimă de sine.

O mască-mi e gândul de zici că sunt viu,

tot iadul îl port în gândul de tine.

Din trupul de carne transpir lacrimi dulci,

pătând cu cenușă o lume abstractă.

Zdrobite cearceafuri - n-ai cum să te culci,

doar…

 se apleca

din stari de sete

spre cupa fiecărei flori

descoperind

pe îndelete

în înfrunzitele splendori

că poţi muri oricând de sete

şi că frumosul

deseori

te cheamă-n goluri să te-mbete

cu seva dulcilor erori

dar eşti dispus

prieten bun

fără pretexte să ţii sus

ce nu ţi-am…

mă voi pierde în tine torent de lumină

rafale de scântei invadează adâncul

stabilesc coordonate cu precizie platonică

dau contur zborului

dezlănțuiri senine murmur incandescent anotimp complex

cu temelie pe inimă



mi-ai adus fulgerul galaxiilor speciale

îngenunchez într-un gram de zidire

cu ochii închiși arunc marea peste nori

zgârii neliniștea și aprind focul prin care am pornit să te aflu

la porțile scărilor



voi călători spre un est…

Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,

Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.

Adeseori, în murmuru-mi apatic,

E simfonia ultimei căderi.

Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,

Simt sfâșierea strașnicei furtuni,

Pe vechi himere-n terna dimineață,

Văd noua mască a grăbitei luni.

Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,

Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,

M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia

De meteori cu…

La noi în sat

trenul oprea

o singură dată pe zi.

După amiază, spre seară.

Din când în când conduceau

pe câte unul la gară,

pe unde-nfloreau…

Florile se nasc in miez de iubire. Ele mereu plang cand nu-i fericire. O floare zambeste cand e daruita, Iar cand omul plange ea sta ofilita. Ce frumoasa-i viata printre flori si vise, Te simti ca in Rai,zaresti Paradise....

Din conturul proaspăt al tăcerii?

Ori poate vii din pliurile formelor excluse de matematicieni,…

Baştana mea, cu maseratti-n vintre

Şi cu tramvai alunecând pe-o şină,

Mută-ţi umbra din asfalt sau dintre

Dungile de zebră, zeghe şi maşină.

Încalţă pantofii cu tocuri stiltto,

Pune şi paltonul cu rever de nurcă;

Fiind-că-ţi bate ploaia, într-un stil affeto,

Toţi pistruii ouălor de curcă... 

Mâine vei afla, poate  de la…

miroase a moarte blândă

toată această întâmplare

dintre noi

uneori îmi acopăr ochii cu un voal negru

ca atunci când acoperi oglinda unui mort

alteori îmi scot rochia sub biciul primei ploi

și îmi las sânii frământaţi de palme umede și reci

neputinţa

hidră nesatisfăcută

îmi linge aspru coapsa

oarbă 

încerc să-ți desluşesc semnul lăsat la plecare

dar zidul îşi strânge carcasa

şi noaptea mă…

au năpustit câteva morţi în mine

îmi rod coastele

cele ce se cred c-ar fi de împeliţat

nu ştiu dacă-ntâmplarea mea râde

sau îşi alăptează ridurile

să-şi crească…

mi-ai ars veșmintele inimii 

acum îmbracă-le tu 

erau fără cusur 

aceeași măsură 

cu dragostea 



ploaia s-a strecurat în mine 

nepăsătoare 

descoase răni

îmi stinge numele 



sigur ai plâns și tu 

pe altă planetă 

de-acolo se vor fi topit ghețari 



când ai împrumutat pumnalul 

luminii 

îți respiram ființa 

veneai împotrivindu-te 

fulgerelor 

prin pasul…

     Arhitectură carpatină

Deasupra grâului aninat în lan

Brodat cu neastâmpăratul şuvoi,

Se unduiesc înspre astre an de an

Un şirag de stânci sculptate, în convoi.

Seva şi-o trag din nemurirea firii

Grandoarea lor ne mângâie fiinţa,

În jocul mirific al contopirii

Munte şi om ascultă Mioriţa.

Sunt tăceri care dor prea târziu când le-auzi

Tânguind deprimant un descântec nezis,

Încrustate rămân pe obraji încă uzi

Zbateri albe ce cad dintr-un zbor interzis.

Între noi sunt plecări – niște drumuri ce-ades

Pe poteci care plâng duc spre-un alt nicăieri,

Umbre vagi și lumini risipite-n exces

Către doruri de azi și iluzii de ieri.

Sunt tristeți care vin să frământe amar

Adevărul ascuns în căuș de…

între morți și între vii

toate sunt mai sus cu două suflete

întunericul drămuieste lumina

iar cerul își paște caii în gura nopții

îngerii dorm când noi trezim iarba

neodihna lor numără anii de glorii

nu cad vii pe scara vieții

sunt doar comete cu cozi de egrete

zilele se nasc în zori scad vii și cresc morți

cu luminile din palme

despart sori ori despart nori

inima mea descreste în lan

pe măsură ce soarele…

Ascunde cartuşele gloanţelor

Trase în speranţe, regrete

Când nu mai ai la ce visa

Aşterne-mi sufletul pe masa de sacrificiu

Păstrează-mi ochii trofeu

La poarta de intrare în somn.

Cu săgeata otrăvită a cuvântului m-ai învins

Vârful de lance ascuţit împlântat

Dureros de adânc în ispită

Vânătorule, aprinde rugul

Este clipa sortită, prada

Intră singură în tolbă

Pasărea visează în colivie.

Mă vânezi cântând la…

sunetele verii sapă poteci înspre râu

dorm în vizuini bursuci multumiti pe iluzii

cine sapă la umbra unui pom în floare

când timpul mă zvârle din șa ?

din aluni se scurg șerpi lucioși până lângă ochiul de apă

tulbure

pot să îmi mai beau liniștea ca un cerb

rotindu-mi coarnele înspre cer

cu ochii deschisi spre lumină?

ciuperci răsărite după ploi colorează

iarba într-un roșu crud

mă tem, alunule, să nu te frângi…