Arhitectură carpatină

[Pop Dorina]

     Arhitectură carpatină

 

Deasupra grâului aninat în lan

Brodat cu neastâmpăratul şuvoi,

Se unduiesc înspre astre an de an

Un şirag de stânci sculptate, în convoi.

 

Seva şi-o trag din nemurirea firii

Grandoarea lor ne mângâie fiinţa,

În jocul mirific al contopirii

Munte şi om ascultă Mioriţa.

[Sofia Sincă]

Mă simt datoare cu niște explicații, în afara celor pe care le-a dat Ana, fiind cuprinse și în asentimentul meu și considerate foarte obiective.

Uite Dorina, ce vreau eu să-ți spun! Te arunci aproape mereu la ceva pompos, epatant. Aici titlul este foarte pompos și nu este titlu de poezie. Arhitectura carpatină, poate fi un titlu de reportaj sau de lecție pentru copii. Apoi, dacă tot l-ai pus l-ai lăsat izolat, tern, orb. Ceea ce ai pus tu aici în 8 versuri e apă de ploaie pe lângă ceea ce se poate înțelege prin acest titlu complex: 2 versuri despre lan, puse cu furca, unul despre astre și unul despre stânci. Care stânci? că noi nu avem munți stâncoși, ai noștri sunt împăduriti, toți. (în afara celor de pe care s-au tăiat pădurile, dar nici ăia nu sunt stâncoși) Urmează acea concluzie de lemn. Grandoarea... această grandoare, în cel mai bun caz, o puteam găsi noi în comentarii, dacă exista. Desigur că mă duce mintea la grandoarea sărbătorilor comuniste  de care suntem sătui. Noi cei care am trăit acele clipe suntem foarte sensibili la așa ceva. Și... apoi, nu prea ai ce concluziona. Poezia nu are mesaj, tema este împrăștiată între cele patru zări și titlu.

Prin urmare, dacă tu socotești că ceea ce am scris noi în comenturi sunt pietre, eu pot considera versurile tale meteoriți cu care arunci în noi.

Aceeași stimă,

Sofy

[Pop Dorina]

Nu așteptam aplauze, dar nici nu credeam că voi primi pietre.

Restul... e tăcere!

[Sofia Sincă]

Totul e forțat aici. Versuri făcute cu exces de zel. Pentru ce? Nu știu.
Dacă luăm primul vers, Deasupra grâului aninat în lan, - ne punem întrebarea: care-i grâul, care-i lanul. Pentru mine aceste două cuvinte se contopesc formând aceeași idee. Poate spicul aninat în lan... Grâul de fapt este cereala derivată din lan.

Brodat cu neastâmpăratul şuvoi, - nimic mai fals. Care șuvoi? Lanul se unduiește lin și nu poate ține o broderie... el se schimbă în bătaia vântului, se despică.

Ultimele două versuri din strofa întâi sunt cel puțin bizare. Nu înțeleg metafora, eu n-o înțeleg. Comparația lanului cu stâncile?... nu știu dacă e cea mai nimerită.

Strofa a doua este desprinsă din cântarea României.

Să nu ducem în derizoriu patriotismul, hai să cântăm, așa, prin cuvintele noastre frumuseți, natură, iubire, pacea sau patria. Fără exaltarea care nu face bine nimănui. Fără a ne forța sentimentele, doar așa, pentru a crede că dau bine.

Sofy