înainte de-a sfârşi

[LUMINITA SCOTNOTIS]

au năpustit câteva morţi în mine
îmi rod coastele
cele ce se cred c-ar fi de împeliţat
nu ştiu dacă-ntâmplarea mea râde
sau îşi alăptează ridurile
să-şi crească morţile puiii în ele
dar zilele rânduiesc matematic împletirea degetelor lunii

de bănuială
poate fi atât pasul cât şi palma nopţii
că nu-i făgăduită sensului piatra cum nici lacrima
vestită opera multiplicării
dilema conştiinţei subtilă şi convingătoare
poate-aş mai zidări ţinta unui muşuroi de sunete
ca până la efectul decisiv
să-mi uşurez morţile de tristeţe şi amar

activez locuind într-o stare de rezistenţă
regia înţeleptelor putinţe
şoptind un gând ce-aruncă umbra orbului
pe-oglinda somnului din cer
să cred în ceea ce pot rupe de mine
şi-n bucurie
alegerea de-o fac
înainte de-a sfârşi prin respirarea fals-a trebuinţei

[Sofia Sincă]

Printr-o combinație de metafore întunecate, macabre, dar foarte expresive, autoarea își realizează mesajul cu ajutorul sinesteziei. Creează imagini înlănțuite ale sufletului, fără scăpare din infern, de sub talpa morții. O resemnare, până la urmă. Sunt stiluri și teme de căpătâi ale Luminiții Scotnotis.

Adânc, tulburător, dar cu ecou etern.

Sofy