Întotdeauna mi-am dorit să rămân o cărare spre tine,

Ochilor tăi le-am cerut să-mi ascundă părerea de rău,

Pe tâmplă-mi curge-nserarea limpezindu-se-n mine,

Şi nu mi-am pus maluri la suflet aşteptândul pe-al tău.



Uneori închid ochii şi te caut aievea prin ziua de ieri,

Îmi eşti icoană cu flori, şi până la lacrimi mă dor

Miresme  răvăşite pe aripi de fluturi obosiţi şi stingheri

Sub pleoapele mele ce astăzi îţi cer să rămâi doar a…

Viaţa

a putrezit

crucea

pe care visam cândva

să mă răstignesc.

Steaua s-a înecat

în acvariul

plin cu lacrimi

de pe razele ei prelinse.

Şi atunci…

Şi atunci

ce rost mai are

metafora?

Sisif

urcă Sisife cărarea ce muşcă aprig cătuşa efemeră

sângerează sub piele  remuşcarea

de-a pulsa neterminat

surparea arde cuvântul ce vrea să nască piatra

urcată în creştet cu fântânile…

Plânge aurora înspinată,

cu lacrimi uriaşe de foc…

Sub coama Leului trudit,

sicriul bobului de mac…

sclavul supus zicerii:

Eşti prea mic,

pentru-a simţi moartea spicului de grâu!

Încă mai port leşul mortului sub ceafă

şi văd ca prin ceaţă deasă…

 Nu mai știu cine sunt

 am pierdut o felie de timp 

 rătăcind pe drumul sculptat de cuvinte

 în stanca adevărului meu 

    

 poate că într-o zi

 îți vei așeza visele pe umerii mei obosiți

 să împărțim  

 zborul  albatrosului

 poate că vom stinge în valuri crenelate 

 jarul ce încă mocnește 

  în străfundul unui suflet greu încercat

 

 poate vom risipi împreună întunericul

 ce nu mai lasă visele

 să…

                     …Roxanei

plămădită din lut de duminică

n-am timp şi nici chef

să muşc din mărul renunţărilor

şi să arunc seminţele de înalt

la voia întâmplării

curbura zicerilor

încă se pliază pe zbor

în contratimp cu mustrările toamnei

o brumă de încredere şi-un suflu blând

îmi îmbracă tăcerile

nici  furcile caudine

rezemate de iadul…

MUNTELE   DE   FLĂCĂRI

* dedicat tuturor învingătorilor lumii care

rostogolesc infernurile în ei alchimizându-le în Lumină *

L-am visat pe Prometeu cum ţinea sfat de taină cu vulturul

îi terminase ficatul cu milenii în urmă…

sau ce multe doruri de dor încolțesc

nu știu iubirii să aduc ofrande

dar îți știu albastrul ochilor

vinovați

flămânzi

iubite

ești de vină pentru așezarea bătăilor inimii

deasupra sfinților pictați în altar

pentru orbirea noastră

pentru jertfa tăcerii

mi-ai spus că acest drum duce spre veri

de aceea l-am ales

urc încrezătoare

împrăștii scântei

încă un pas

nu este doar o…

sunt produsul unor factori nocivi

am o avalanşă de aşi în mâneca dreaptă

mutilez trecutul

un Gaugain perfect

într-o ureche aşezând şevaletul

îmi ţes pânzele cu Adamii şi Evele

cântând imnuri de slavă

conducătorilor de iahturi ultramoderne

mă deghizez în salvator…

 În dimineața aceasta

Străzile sunt foi ...

Oamenii

Fug înebuniți să adune

Pașii risipiți

Nici vorbă de zori de zi.

Un ecran imens,

În aparat nu este peliculă.

Astrul zilei,  un  vecin

Indiscret,



Când ies din casă

Lumea  este tăiată în felii,

Sau, doar pare așa

Din spatele jaluzelei albastre?

Toate feliile cad

Ca o bibliotecă deranjată

Ultimul cade cerul...

Cu revelația…

Ca o icoană în argint lucrată,

Chipul tău sălăşluieşte-n mine,

Îl preamăresc în lacrimi şi suspine

Şi inima-mi suferă încătuşată.

De te-aş vedea, măcar odată, ieşindu-mi în cale,

Cu făptura-ţi înaltă şi mlădie,

Cu ochi senini şi calzi, culoare azurie,

Şi braţele-ţi calde, întinse către mine,

Ar arde în mine, eterna îmbrăţişare.

Dar în zadar aştept, răpită de hazard,

Aş vrea să scap de lanţuri şi să alerg spre tine,

Dar…

ne plimbăm

pe câmpul cu maci roşii până la cer

cerul care începe să coboare

pe tulpina lor

ca un Jack vrăjit de vrejul norilor

mâna ta îmi apasă pieptul

îmi recapăt oxigenul

pierdut de-a lungul morţilor mele

îmi faci respiraţie gură la gură 

sufli crivăţul tăcerii

zăpada îmi plombează dinţii

de caria cuvintelor

şi pleci ...

în lipsa ta cerul se sprijină pe cruci albe

te aştept 

asediat de murmurul…

Stau primăveri în ochii tăi, asemeni perlelor șirag 

Aduse din adânc de mări de valuri ce revin la mal, 

Împiedicându-se în larg de-al frumuseții tale prag 

Cules de pescăruși în zbor din strălucirea de coral. 



La tine-n brațe viața-mi stă cu tot destinul răvășit 

Și nu întreb ce primăvară în acest an vrei s-o oferi, 

Sau dacă-ți amintești, iubito, de ploile fără…

Cu tine vreau acum să fiu !

Mi-e dor de-al tău sărut,

Sper să nu fie prea târziu,

Să fim ca la-nceput.

 

Iubirea ta îmi dă fiori,

E dulce ca nectarul.

Tu, cea mai suavă dintre flori,

Îmi îndulceşti amarul.

 

Frumoasă eşti ca Mona Lisa,

Ai un surâs splendid, cuceritor,

Mi-ai pus pe jar inima prinţesă,

Sunt cavalerul tău…

până dincolo de capete

pe tâmpla sculptată

ca un rai de zăpadă

braţele altarelor se deschid

mângâieri crestate de luceferi magi

printre jumătăţi de umbre înveşnicite

de ridurile ultimului curcubeu

o altă transfigurare

în trupul de fecioară

aripa ce defineşte…

O, biet Sisif

Mai stai

Te odihneşte

Şi stânca din pripor

Propteşte-o-n umeri,

Prefă-te doar o clipă

Gânditor,

Stai şi te-ntreabă

De-i cu putinţă

Blestemul tău să aibă

Un sfârşit.

…De fapt, continuă!

– E o dorinţă – 

Altfel 

Cu cine-aş mai putea să fiu

Asemuit?

M-am temut întotdeauna

să nu cad în orizonturi,

împreună cu știința-

cea mai ocultă dintre arte.

În brațele soarelui,

făcător de oracole,

de aceea m-am dăruit pe mine

și cuvintele mele

zeităților focului,

cele care invocau durerea cărnii.

Doar pe Tu l-am lăsat să doarmă

confundându-mi dorințele

și pentru prima dată

nu mi-a mai fost teamă,

mă voi striga pe nume

și voi renunța

la o încăierare sângeroasă

cu inima…

Stoluri de visuri
fără păsări
clădesc ceruri
fără lună şi soare

Nebuloase de dorinţe
fără glas
staţionează
peste creste de munţi
fără zăpezi

Pe colţul unei stele rebele
ating gânduri
căzute din rotundul unei inimi
fără contur

… pe orbite onirice fără universuri.

2011

ai putea să-ţi închipui

că dispariţia mea din poveste

s-ar putea datora câmpurilor energetice fluctuante

ce s-au pus de-a curmezişul emoţiilor

şi că am cedat la primul impuls

care a răvăşit certitudinile

şi mi-a lăsat la alegere

antagonice drumuri spre o altă lumină

dar nu de tine îmi ascund clişeele

şi nu-mi îngrop în repaus reperele

doar ca să scap de convenţii

ramurile nevrotice îşi tratează…