Viaţa
a putrezit
crucea
pe care visam cândva
să mă răstignesc.
Steaua s-a înecat
în acvariul
plin cu lacrimi
de pe razele ei prelinse.
Şi atunci…
Şi atunci
ce rost mai are
metafora?
Adaugă un comentariu
Subscriu Oanei - cu drag!
E o idee interesantă - cea de a reface crucea, Teo!
Mulţumesc, Lisia!
Cu iubire,
I.
Comentariul tău, Sofia, adaugă putere/semnificaţie textului postat...
Subscriu- Vasilisiei
Cu drag,
...Reface crucea putrezită.
Un poem concentrat, dramatic, meditativ.
Felicitări, da Coza!
Metafora ca şi viaţa sunt aidoma unor vietăţi nărăvaşe care trebuie strunite de cele mai multe ori pentru a te asculta. Cruci de purtat în spate... sunt o mulţime, steaua fiecăruia este la locul ei şi o găsim doar atunci când ne vom îndrepta spre ea.
Trei fraze, în urma cărora îndeamnul la meditaţie poate fi multiplu.
Am citit cu interes, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE