SISIF

[Ion Lazăr da Coza]

O, biet Sisif

Mai stai

Te odihneşte

Şi stânca din pripor

Propteşte-o-n umeri,

Prefă-te doar o clipă

Gânditor,

Stai şi te-ntreabă

De-i cu putinţă

Blestemul tău să aibă

Un sfârşit.

 

…De fapt, continuă!

– E o dorinţă – 

Altfel 

Cu cine-aş mai putea să fiu

Asemuit?

[Ion Lazăr da Coza]

Profundă interpretare a modestelor mele versuri.

Mulţumesc, Maria Elena.

[chindea maria elena]

Mitul lui Sisif! Nu pot - organic chiar - să înţeleg  de ce acest mit a devenit un simbol al zădărniciei!  Pentru mine (oi avea eu o problemă cu ţiglele), şi încă din copilărie, în mitul acesta zeii au luat o leapşă îngrozitoare!  Absurd este c-au fost învinşi de propria lor "pedeapsă"!  Câtă vreme Sisif nu renunţă - el este adevăratul ÎNVINGĂTOR! Cred că se pune greşit accentul  pe SCOP ! Da, e important să avem un scop  -  dar infinit mai important este DRUMUL efectuat până la îndeplinirea lui!  Dacă drumul până la el duce la aneantizarea spiritului tău de lumină - ce sens mai are scopul?

Faptul că el nu se opreşte deşi după atâtea ratări raţional ştie care este urmarea - face din el un ÎNVINGĂTOR! Când te părăseşte speranţa - şi tu continui - atunci te transformi în lumină! Sunt încântată să cunosc un Sisif!  Crede-mă că ştiu cum e să-mpingi bolovanul - m-a strivit şi pe mine de-atâtea ori! Dar..

Cu drag, superb poem şi destin asumat! Maria Elena 

[Ion Lazăr da Coza]

Maria, Lisia e cea care umblă în cufăr.

[Ion Lazăr da Coza]

Şi cum o fi atunci când nu glumeşti... nu-mi doresc să aflu, Lisia.

[Ion Lazăr da Coza]

Şi tu, Brutus!? Adică... Gina.

[Ion Lazăr da Coza]

Să stai sau să munceşti în zadar? Ce-o fi mai bine? Eu cred că să munceşti în zadar, Ella

[Ion Lazăr da Coza]

Şi mâine, şi poimâine, şi poimâine... Despre asta ziceam, Nutzu.

[Belean Maria Ileana]

imi place din ce in ce mai mult cum urca scarile d-le da Coza...sunt convinsa ca in cufar mai sunt!...:D...lasa-le sa respire!...felicitari Ionica

[Vasilisia Lazăr]

Munca nu contează... Rezultatul văd că e asemănător cu al lui Sisif.

Aceasta dovedeşte că eşti conştient de propria nefericire şi tocmai această conştientizare lucidă a destinului, transformă chinul într-o victorie; refuzi să mai speri, eşti conştient de absurdul situaţiei şi totuşi continui. Fericitule!!! 

Am glumit. :))

Poemul e o reuşită. Şi nu e în zadar...

[gina zaharia]

Continuă, continuă, continuă! E dorința cititorului de a poposi cu drag în poemele tale! (și nu numai!)

Cu prețuire,

gina