sau ce multe doruri de dor încolțesc
nu știu iubirii să aduc ofrande
dar îți știu albastrul ochilor
vinovați
flămânzi
iubite
ești de vină pentru așezarea bătăilor inimii
deasupra sfinților pictați în altar
pentru orbirea noastră
pentru jertfa tăcerii
mi-ai spus că acest drum duce spre veri
de aceea l-am ales
urc încrezătoare
împrăștii scântei
încă un pas
nu este doar o floare de vară
este o poiană în mii de petale
simțuri într-un tril haotic
aleg
alerg
nu pot cuprinde adâncurile absolutului
durerea fericirii
foamea
foamea de cuvinte
care vor
să-și zidească eternitatea în noi
este timpul să despici existența
ideea de a fi
ca pe un fruct
să gust pentru prima oara
numai așa va coborî copilul
din icoană
zâmbind
Adaugă un comentariu
Elena, si eu ma bucur mult cand esti langa mine!
Multumesc Nuta...dar cum scrii si tu....te apreciez mult
Multumesc mult Bombonica...cu drag
"
este timpul să despici existența
ideea de a fi
ca pe un fruct
să gust pentru prima oara
numai așa va coborî copilul
din icoană
zâmbind"
Cu bucuria lecturii,
Elena
cum scrii tu...
nu știu iubirii să aduc ofrande
dar îți știu albastrul ochilor
vinovați
flămânzi
ești de vină pentru așezarea bătăilor inimii
deasupra sfinților pictați în altar
profund, meditativ, scanteietor!
nutzu...ma bucur, multumesc
Lisia, corectat!...multumesc
Multumesc mult Sofy...ma resfeti!!!!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE