Azi am vorbit cu toamna.

Doar nu degeaba sub semnul ei am apărut pe lume

Şi da, pot spune: este o prietenă bună.

Poate am exagerat puţin...

Eram prea mâhnită din a ta pricină.

Cred că a observat şi ea... că nu s-a supărat deloc

Şi nici nu a ripostat... aşa cum îi este obiceiul.

Mi-a promis o lacrimă de ploaie

Ce-ţi va atinge uşor obrazul roşu,

Un vânticel, puţin mai zănatec

Ce are să te certe după…

Ca o icoană în argint lucrată,

Chipul tău sălăşluieşte-n mine,

Îl preamăresc în lacrimi şi suspine

Şi inima-mi suferă încătuşată.

De te-aş vedea, măcar odată, ieşindu-mi în cale,

Cu făptura-ţi înaltă şi mlădie,

Cu ochi senini şi calzi, culoare azurie,

Şi braţele-ţi calde, întinse către mine,

Ar arde în mine, eterna îmbrăţişare.

Dar în zadar aştept, răpită de hazard,

Aş vrea să scap de lanţuri şi să alerg spre tine,

Dar…