să-mi povestesc visul cu ochii deschişi, să

vă arăt cât sunt de fericit, să vă bucur privirea

cu stropii de ploaie de pe faleza inimii mele, cu

câmpul plin de flori şi cerul albastru, cu acel

muşuroi

(din mijlocul lui)

şi cu furnicile ce aduc

proviziile de iubire în nemărginire. Dar nu. Îmi opresc

pornirea, să rămână doar

un început

fără

sfârşit

când amintirea de ieri a clipei de…

ne cazasem la etajul unu al clădirii

la poartă ni s-au confiscat celularele țigările și inimile

la ce dracu v-ar folosi dacă nu știți să iubiți

țipase portarul la noi

și-am urcat scările ruinate

până la camera 112

am găsit ușa trântită de perete

geamurile sparte

și cearșafurile pătate de amintiri



era o…

Poem fără nume

                           de Sorin Șaguna

în marş de tăcere şi albă nebunie,

mă plimb şi ştiu destinul ce m-aşteaptă:

o moarte tânără, o viaţă nouă.



merg singur pe malul altei vieţi,

plimbându-mi înaripatele versuri.

Suntem o familia fericită!



trăiesc în aerul…

Surâsul anonim
al palmelor copilăriei mele
a ruginit în lacrimi de timiditate.
Verzi mai sunt doar
notele cu amintiri nemulțumite
de ecourile negre
al cumințeniei rămase
pădurar îndrăgostit de
zăvoiul râului Amaradia
cu malurile
cum chenarul unei curgeri matricole
fără apă.

Nu vreau să-mbătrânesc un an în plus

rămână vârsta care-o am eternă,

din templul meu speranţele s-au dus

ca umbrele-adormite lângă pernă.

Nu pot să rezidesc pe temelii distruse

emoţii fericite dintr-un alt trecut,

s-au ruinat cetăţi în suflete ascunse

când tâmpla da uitării ultimul sărut.

Îmi lăcrimează timpul părerile de rău

obrajii ard în riduri mângâieri târzii,

se-apropie luntrasul în vis ca un ecou

şi nu…

iubirea

un anotimp perfect

umplut echilateral cu diametrul isoscel

al dimineților

în cămașa cu nopțile scurte

dacă unghiul π al tâmplei sprijinită în iarba  glasului tău

ce se culcase lângă mine

este…

Peste tot unde nu este,

Dumnezeu

a poruncit focului

să spele pe picioare

semne de apocalipsă.

Cum se pune la cale

catapultarea timpului

în oglinda

unui groaznic urlet

civilizator de cenușă,

rămâne în grija

ghearelor de haos prieten

cu întrebări disperate

că vor fi…

am consumat toate filtrele

prin care-mi treceam lumea

azi  trecerile nu sunt controlate

îi las pe toți 

nu știu ce tot caută dincolo de mine

când eu am încetat să mai caut

bolnavi de curiozitate frate

ce bine că eu m-am lecuit 

de căutarea asta frenetică și absurdă

a omului din om 

a omului din om

și tot așa

poate reușesc să mă ascund suficient de bine

unii sunt orbi și scap de…

stele furioase de omăt

se izbesc ostentativ de pereții fragili ai sufletului

formând cununi sângerânde

țipă rugător în corul deznădejdii durerea

se topesc în cristale sărate

ruga se poticnește în valuri amăgitoare

din care se cern…

a fost poate ca sã o mai dreagã dupã eşecul cu adam

prostul ar fi stat şi acum la umbra mãrului

privind spre aiurea şi distilând ceva

deşi dumnezeu nu greşeşte

şi chiar dacã sã presupunem prin absurd cã ar face-o

are totuşi toatã nesfârşirea sã o dreagã

ca şi când n-ar fi fost niciodatã

mai grav e cu mine

deşi sunt aşa perisabil

sunt plin de fatalitãţi şi tot felul de erori

dar cu atâta dorinţã de perfect

cu atâta pretenţii de buric al…

mereu, mă-ntreb cum şi de unde să iau

iubirea. Oare voi ştiţi, v-aţi întâlnit cu ea,

cu dragostea? Eram

singur eu,

singură ea,

singuri amândoi în noaptea prelungă de cursul

tremurului din suflet cu braţele îmbrăţişate-n

sărutul fiorului adânc de linişte. Liniştea aceea

după o noapte animalică, epuizaţi de ritmul sacadat

de bătăi de inimă 

şi

(s)clipiri de…

Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse,

Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase.

Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare,

Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare.

Poate a plecat când norii chicoteau în șapte arte

Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte.

Orizontul se trezise înainte cu un ceas:

Să nu uiți, în șoaptă-i spuse, să mă-nchizi într-un popas!

Pe de-o…

De-aş fi fluture orb,

aş stinge visul Copacului-Om

pe umbrele paşilor tăi,

răzoare de timp răsărite-n cenuşă.

De-aş fi fluture orb,

aş uda câmpia cu stele

din palmele dimineţilor mele,

elegii cercuite-n arpegii solare.

De-aş fi fluture orb,

aş ucide-n culori

zâmbetul unei toamne târzii,

când ceţuri adulmecă-n gri.

De-aş fi fluture orb...

 Ce vară săracă cu oameni sărmani

Ce viaţă de care ţi-e silă

Auzi pretutindeni refrenul „n…

m-a aşezat pe un taburet îngust, șubred

mi-a pus un reflector puternic în ochi,

iar două suliţe agresive

– nici nu ştiţi ce disconfortant este! –

căutau înspre pupilele mele mărite de groază

ca în beciul…

așa am rămas niarne*

condamnată să trăiesc cu abajurul tras

peste viață

să nu se vadă când arunc seara cuvintele

agățându-le de umeraș 

când îmi las încălțările în sala de așteptare a viitorului

mergând desculță peste șinele vagoanelor

pline cu făgăduințe

când ocolesc somnambulă calea lactee…

datorez explicații nimănui.

poate doar Lui!

pentru că nu i-am respectat creația și am murit de două ori.



El mi-a iertat rătăcirile, 

mi-a înlocuit adolescența

cu maturitate 

și acum mi-o dăruiește 

în bucăți inegale de 

iubire,

visare, 

fluturi întârziați în stomac, 

priviri îndrăznețe.…