ezitări constrânse

[Rodica Lupu]

așa am rămas niarne*

condamnată să trăiesc cu abajurul tras

peste viață

să nu se vadă când arunc seara cuvintele

agățându-le de umeraș 

când îmi las încălțările în sala de așteptare a viitorului

mergând desculță peste șinele vagoanelor

pline cu făgăduințe

când ocolesc somnambulă calea lactee

alegând să merg pe acoperișul lumii

din altruism pentru stelele căzătoare

când las deschise ușile gropilor

să pătrundă-n ochii morții lumina din care pentru mine opresc

cât să-ncapă-ntr-un ceaun cu vise

pe care mi le-mprăștie vântul imediat   

sau când mă-nchin travestită în femeie fericită

iar oglinda-mi desfigurează intenția

dezlipindu-mi sufletul de ea

înțeleg când îmi citești codul bunelor maniere

amintindu-mi că omul își poate dezbrăca numai hainele

poate sparge văzduhul cu stropii sâgelui

acumulând în pori pustiuri

în mâini își poate strânge universul tăcerilor

sfărmând în fărâme decibelii din muțenia pietrei

dar cuvintele niciodată nu le aruncă

imparțialitatea-ți constrânge niarne

voi ridica abajurul

să-mi citești sub el palimpsestul vieții

scris zilnic cu cărbunii oaselor mele

 

niarne=apelativ adesat sinelui

 

8 iulie 2014

 

 

 

 

 

[Rodica Lupu]

Sofy, Alexandru, Ana, da Coza, Agafia, Corina! vă mulțumesc pentru lectură și cuvinte! O zi de duminică binecuvântată, tuturor!

[Corina Militaru]

Întotdeauna o încântare! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Absolut încântător.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

interesantă această meditaţie, mulţumim pentru precizările lexicale

[bolache alexandru]

O altă față a dialogului tău pe care îl citesc de fiecare dată cu plăcere

[Sofia Sincă]

De vorbă cu sinele, despicând factorii neputinței. Meditație asupra obligativității de a trăi după tipare și de a se supune lor.

Metaforele creează afectivitatea propusă și transmite cititorului voința lirică a poetei.

Admirație!

Sofy