camera 112

[Marcel Vişa]

ne cazasem la etajul unu al clădirii
la poartă ni s-au confiscat celularele țigările și inimile
la ce dracu v-ar folosi dacă nu știți să iubiți
țipase portarul la noi
și-am urcat scările ruinate
până la camera 112
am găsit ușa trântită de perete
geamurile sparte
și cearșafurile pătate de amintiri

era o iarnă venită timpuriu
la meteo spuneau că o să țină mai mult ca de obicei
în încăpere pătrundeau viscoliți fulgi grei de zăpadă
cenușii de parcă erau scuipați din hornurile unui crematoriu
obosit de atâta viață m-am trântit în patul șubred și-am ațipit
tu zăceai chircită pe jos ca un vis urât
nicio îmbrățișare
doar un îngheț al oaselor ce trosneau în noi la fiecare mișcare
am adormit într-un târziu
pluteam fantomatici unul în visul celuilalt
nu ne-ntâlneam
printre noi pluteau obiectele din încăpere
ne loveau până sângeram

la trezire
în locul în care purtasem cândva inimi era o calotă de gheață
ne umplea trupurile de moarte
clădirea se prăbușise în abis
odată cu ea și noi
sub troiene de-un alb imaculat ne îngropasem iubirea
și-atunci ne-a părut rău că ne-am abandonat prea ușor inimile
ele ne puteau ține la suprafață
puteau topi mormântul acesta comun

plecat demult din preajma ta
nu ne mai cazăm prin hoteluri bântuite de amintiri
mă voi întoarce după un timp în camera de tortură
e locul unde mi-am lăsat inima
pustiului
viermilor nepăsării care rod încet materia vie
tristeții fără leac
ție
îi voi culege de pe jos cenușa
o voi crește în pieptul unei păsări phoenix
voi învăța din nou pe de rost zborul pe aripile sentimentelor

[Marcel Vişa]

va multumesc!

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Tocmai aici stă secretul dragostei - se înalță dincolo de mizerii!

Poezie excelentă.

da Coza

[Corina Militaru]

voi învăța din nou pe de rost zborul pe aripile sentimentelor, Asta sună bine :) Mi-a plăcut!