M-am întrebat...

[MARIUS IULIAN ZINCA]

      

 

 

mereu, mă-ntreb cum şi de unde să iau

iubirea. Oare voi ştiţi, v-aţi întâlnit cu ea,

cu dragostea? Eram

singur eu,

singură ea,

singuri amândoi în noaptea prelungă de cursul

tremurului din suflet cu braţele îmbrăţişate-n

sărutul fiorului adânc de linişte. Liniştea aceea

după o noapte animalică, epuizaţi de ritmul sacadat

de bătăi de inimă 

şi

(s)clipiri de ochi-fereastră

şi

(te) mai vreau,

(te) mai vreau,

(te) mai vreau 

noaptea iubirii albastre de stele.    

 

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Iris, o zi frumoasa, Marius

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Da Coza... si pentru acest "Ehe!...", orice semn, indiferent de nuanta lui, e pozitiv pentru mine, o noapte binecuvantata, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

Ehe!...

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

imi cer scuze, greseala mea de postare dubla, fara intentie, am remediat si non-sens-ul perceput de tine Sofy, e acela pe care l-ai remarcat, de singuri fiecare, l-am lasat asa presupunand inducerea lui prin singuratatea fiecaruia precizata inainte, iar acum Alexandru, fiecare cu bataia lui de cap, nu vreau sa mai reiau povestea titlului, e inteleasa bine, nu tot bine, nu vreau polemici care oricum nu stiu unde duc, multumesc voua tuturor de vizite si cuvinte, o seara asa cum o doriti, Marius

[bolache alexandru]

Semnele de punctuaţie din titlu îmi dau iar bătăi de cap.

[Sofia Sincă]

Marius, așa trebuie acest text pus de două ori?

Și eu mă întreb de unde să iau textul tău... începe ca o poveste destul de inocentă, idee purtată prin cântece... Parcă o aud pe Corina Chiriac când s-a întâlnit cu fericirea...

singuri amândoi - non sens. poate singur fiecare, dacă erau amândoi nu mai erau singuri. E ca și cum aș zice, sunt singur cu tata... Dacă e vizată vreo figură de stil, te rog să spui.

Sofy