Solstițiul de vară din 2025 va avea loc sâmbătă, 21 iunie 2025,

la ora 05:42. Aceasta este ziua din an cu cele mai multe ore de lumină,

marcând începutul verii astronomice în emisfera nordică.

Trec zile-n șir și nopțile la rând –…

în echilibru pe sârmă

toate ar fi firești în cartea asta

dacă n-aș ațipi stând de veghe aici

sub niște tufe de soc și liliac cu ochii țintă

să vină rândunelele în cuib sub streașina casei.

„când ies puii să învețe zborul

tu să le spui povestea mea” - zicea bunicul

și împletea la două dește păpuși din pănuși de porumb.

toate astea s-au întâmplat în vremurile alea bune

când pe strada…

mă doare Doamne

mă doare unghia mare

de la piciorul stâng...

oh Milostivule

abia am deschis gura către

Tine şi durerea de la unghia mare

ca prin minune

a dispărut

acum... acum mă doare tot degetul

Doamneee degetul meu Doamne

mda

degetul e ca un nou-născut pe lângă

întreg piciorul din praf de puşcă

aprins

dar ce e praful de puşcă vizavi de

bomba cu hidrogen din…

...de nenumărate ori mi-ai atacat Rădăcinile,

Crezi că ești primul impostor care își flutură izmenele-n vânt

?

Da,

Sunt născută

Din

         Străbunii străbunilor mei,

Acei analfabeți,

Analfabeții lui Eminescu,

Și ai lui…

Hai, să înflorim sub tâmple, nuferii pudrați de vreme

Care zac în lac albastru sub nămol înșelător,

Prin Carpați, din nai, din fluier, toți aezii azi să cheme,

Steaua ce învinge noaptea și-ți dă jind de visător! 

Vino, pală de jăratic, ce-ai suflat pe slove aur,

Adă, briza ce întoarce file-n tomu-ți fermecat,

Du-ne iezii la izvoare să-i faci paznici de tezaur,

Dă semințelor tot ploaie, pentr-un ev întunecat!

Trandafiri dau spini în inimi, trec…

Ce faci atâtea nopţi fără mine

prea neuitata clipei ce vine…?

Te caută gândul meu singuratic,

izvor nevăzut în stratul freatic!

Alerg după chipului tău care piere,

pe holuri de vis, cu false unghere,…

Între-a lui Dinescu șapcă

și-a lui Sadoveanu pălărie

Doamne  ce-o să-mi placă

umbra cui îmi vine mie

Costel Zăgan, Epigrame disponibile

Când mă cuprinde dorul de satul meu iubit

De vatra strămoșeacă unde-am copilărit

Aud iar glasul mamei ce mă chamă

Să mă întorc acasă, să n-am teamă!

Acolo la izvoare printre coline verzi

Prin lanuri unduinde și pomii din livezi

Pe unde-n fiecare vară eu alergam năuc

Câmpul de sânziene codrul și râul mă strigă să mă duc!

Nu am uitat o clipă de unde am plecat

Biserica și țintirimul, școala și oamenii din sat

Sunt temelia sufletului meu…

Renașterea este o pagină grea de viață.

Este vârful pe care  să-l accezi

în momentele de restriște,

atunci când auzi toaca celestă 

a veșniciei liniștitoare,

cu semnificații ce ți se deschid în față,

uriașă geodă de ametist.

Dar nu, tu nu vrei încă, veșnicia,

tu vrei tumultul, zgomotul ideilor,

planuri de întins pe colile viitorului,

tu vrei impresii virgine,

munți de alabastru de urcat,

de care, doar…

tu ai rămas 

la fel de frumoasă 

lumea la fel de rea

războaiele 

sunt un pic mai moderne 

cu drone și amprente

modificate digital…

Cu ceru-n bandulieră

și pământul în rucsac

colind era după eră

în poemele ce-mi plac

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

roua l-a spălat pe faţă -

soarele urcând spre nord

face baie-ntr-un fiord

în această dimineaţă

din boboc de trandafir

şi cuvântul nerostit

zâmbetul tău s-a ivit…

Mă dor pietrele de sub tălpi

Iar vântul îmi zgârie față

Când se întoarce din câmpi

Mă agață cum acul cu ață

Străpunge punct și ocoale,

Ca unghia tare, împinsă

În carne, în os și în moale.

Dorul mă strânge, învinsă

Mă aflu, frâng mâ’ni în poale.



Mă doare țărâna din pietre,

Apa îmi arde și gură, bărbie,

Obrajii sunt pârjolitele vetre,

Cuib ce-dezmierdu-l îmbie,

Unde se-ngână sărutul tău.

Simt că mor or’ cad în fobie

De…

Se zbârlește vremea...

Se zbârlește vremea și pe mări acum

Luna, a mirare, se scutură-n drum.

Zgribuliți, doi grauri zboară din agud

Buhu-hu!, din cuhnă cucuvăi se-aud.

Însă speriate, că noaptea prin horn

Vin iele călare pe câte-un licorn.

Nu ești lângă mine și-i frig ca la pol

Mă tem că și mâine locul e tot gol.

O fi fost și noaptea o prințesă rea

Că prea plânge lampa în tăcerea grea.

Iar…

Să vină o furtună, să șteargă neiertarea

rămasă agățată pe muchii reci de timp,

în umbra unor visuri venite pe cărarea

legendelor cu zâne furate din Olimp.

Apollo din Parnasul cu muzele retrase 

pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,

la umbra înserării în taină vrea să lase

amurgul resemnării pe sfântul său…

Uneori gust vinul ca pe un sărut uitat

buzele devin frunze arse

în amintirea ta

dorul o pasăre cu cioc de sticlă

îmi ciugulește coastele

până când respir doar fum



te desprinzi din mine ca o statuie topită

lăsând în urmă lacrimi

în care cad imagini cu susul în jos

dar noi

am fi putut dansa

pe muchia unei cești sparte

și fiecare pas era o întrebare



inima mea

o caracatiță roșie

ocrotește un vis 

și tot…

Am coborât în centrul Pământului

să-mi caut steaua, steaua care m-a părăsit.

Mă transform într-un ghem de relații

neîncepute, nedigerate, neterminate

Poate pentru că viteza cu care respir întrece

furia vântului de Miază-zi și chiar

 a avatarului din Calidochia,

calare pe un inorog înaripat.

Te uiți la mine ?

Privește adânc, vei scoate toate poveștile antice

din vremuri demult uitate și

 mă  vei…

Mă-nconjoară lumea verde

     liziera, teiul sfântul,

          unde gândul mi se pierde

               de la cer până-n pământul...

                Mă aşteaptă, prea cuminte,

          banca poeziei mele

     scrijilită de cuvinte

şi ninsă cu praf de stele.

Ceas de taină şi-ntărire,

     clipa timpului sortit

          trece-n tei plin de iubire

               drumul cel…

Iată ziua binecuvântată: Solstiţiu cu miros de tei!

Primesc secunda ce mă-ncarcă într-un şuvoi de bucurie.

Zâmbeşte roua prinsă-n iarbă şi-mprăştie în jur scântei,

când soarele se oglindeşte în mii de sfere-n armonie...

Mă plimb cu gândul solitar, punând hotar în jur, să…