oul, foc si topire

într-o vară plină cu seva iubirii

Am încercat să văd dincolo

De piele și os,

Dincolo de respirației și auz,

Să găsesc amintirea noastră,

Aceea din primele zile,

Când tu erai tu

Și eu eram doar eu însămi.…

această poveste este o parabolă

apăruse ea în viața lui

ceea ce și părea a fi un miracol

se transformă într-un vis

și atât de frumos o visase

că visul se făcuse vară

și-n vară ningea

și multe ar fi vrut să se întâmple.

mai ieri nu avea nimic -

nici lupi care să-i încercuiască gândurile

nici corbi care să planeze deasupra lunii

care tot alunecau pe panta opusă

a unui nou început către…

S-a-ntins pe câmp dalbă poveste

Cu nostalgii de altădată;

Vântul aleargă peste creste

Pe șotii pus, de astă dată.

Stârnește prin livezi puzderii

De stele smulse de pe ramuri,

Dar când coboară storul serii,

Le face flori, colo, pe geamuri.

Sub streșini se adună vrăbii

Puțin zburlite de-ntâmplare,

Iar de pe…

Hristos a stat cu noi la masă.

Nici nu-ndrăznea să intre-n casă.

Era sfios... dar L-am tratat

Ca pe un Fiu de Împărat.

N-aveam bucate prea alese,

Dar n-a fost chip, cuiva, să-i pese.

A frânt din pâinea primenită,

De mâna gazdei plămădită.

Precum la Cina Cea de Taină,

A scos un şip cu vin din haină

Şi ne-a-ndemnat pe fiecare

Să bem, turnându-l în pahare.

Şi am făcut…

Vine-o vreme când te-ntrebi:

Pentru ce trăit-am oare,

Dacă-n urmă-mi nu rămâne

Niciun muc de lumânare?

Singur, trist, pustiu o viaţă,

Pleci din lume tot pustiu;

În van te zbaţi, tinereţea

Zboară-n fugă şi-i târziu;

Orişicât te-ai strădui,

Nu se mai întoarce roată,

Visele-s de-acuma scrum,

Iar la poartă-i o lăcată;

Baţi zadarnic, în sudori,

Să-ţi descuie n-are cine;

Vremea-ţi demult a trecut

Şi-au…

lasă paharul 

și apucă luna de ceafă 

dă cu ea 

de toate nostalgiile nerostite 

de toate rosturile cântate de poeți 

înfășoară cerul

ca pe un papirus 

scris cu stele

și pune-l în sticla aducerii aminte

și îi dă drumul 

pe marea vieții 

și nu uita 

să mă citești 

ca pe o taină 

chiar dacă sunt 

cel mai banal om

de pe pământ 

Privește! Copacii și-au pus fularele,

pădurea se-mbracă de-acum în mireasă,

iar noi ne vom face curând,

între cetini de gânduri,

o casă.



Ascultă viorile! Se golesc de păcate,

dar toate vor sta lângă tine

la noapte.



Lasă cerbii s-alerge de pe creste la mine.

Din copitele lor ies fântâni

pentru…

Se-ngroaşă umbra sură lângă pădurea lungă

Pe cuşmele clădite din tină şi sudoare,

Cruci răzleţite-n iarbă se ţintuiesc pe zare,

Din depărtatul iris, lumina să le-ajungă.

Îmbobocesc cristale-n zăplazuri putrezite

Acum, când voalul iernii se-aşterne peste sat,

Ici-colo, în fuioare, în cer s-a-nşurubat

Un fum ce mai trădează vechi vetre folosite.

Pe un cerdac, în picuri, un ţurţure îşi plânge

Tăria dimineţii dintr-un castel de…

poți vedea punctul alb al negrului?

microscopic precum un ovul fecundat

pe care mama l-a tăiat din rădăcină

ai citit toate rândurile scrise de Hugo

din romanul acela cu un happy end fals

fără să înțelegi vibrația…

Ninge metalic cu fulgi bivalenți

- lovituri de ciocan pe arborii goi -

de parc-ar pica din nori transcendenți

metal risipit printre pași de strigoi.

1)Zborul o Ipostază

Cristian Ovidiu Dinica

ca într-o rată pe un drum de stele

aruncat în spatele Căii Lactee,

privesc în tăcere

scaunele acoperite de praf,

obloanele sunt pătate de ceața

ce mâzgălește hubloul cu litere

din iarna ce nu reușește să se nască

chiar și prin cezariană,

lacrimile mamei se confund cu sunetul

o amintire în care plâng

agresat de cenușiul nopții preapline,

jos orașe populate cu…

Rondel pentru iertare

Mă iartă Doamne de păcat
Şi mila Ta să mă cuprindă
Cu sufletul împovărat
Mă uit la Tine ca-n oglindă

Vreau să Te regăsesc; surpat,
E templu-n care ţi-am fost grindă
Mă iartă Doamne de păcat
Şi mila Ta să mă cuprindă

Acum când îngerii colindă
Şi Steaua-n cer s-a arătat
Copilul care am fost alt’ dat
Încearcă mâna să-Ţi întindă
Mă iartă Doamne de păcat!

10.06. 2013

a venit timpul sa plec

departe de luciul stelelor tale

învăpăiate, care mereu îmi

stârnea odiseea

emoțiilor...



norii albi jucați în razele de soare

care picurau gene

din ochii iubirii ce ne-a răvășit,

s-au întunecat din prea multă

pasiune,

este timpul să plec…

am pus în brad amintirile dragi

sufletul să rămână mereu verde

sub el sentimentele frumos ambalate

așteaptă ca stelele curioase

să le deschidă

ALB...

Din norii albi, a cerului cortină

Feeric se destramă în ninsoare;

Cad fulgi stingheri, purtând fără de vină

Ascunsă-n ei, lumină şi candoare

Cu alb redesenează iarna rochii,

Mirese de zăpadă plăsmuind

De atâta alb, îmi lăcrimează ochii

Dantele de fantasme risipind

Pădurea doarme-n albul hibernării,

Cristal diamantin e azi izvorul

Îngheaţă apa-n matca resemnării

Şi albe păsări îşi amână zborul!

La mine să petreci o…

viermele ce adânc sapă în trupul



ce mă ține prizonier



îmi trece prin fața ochilor



disprețuitor și rece,



îi întrec așteptarea tușind



cu patima unui fumător ratat,



tacticos mă desparte de el



revolta simțurilor amorțite de veghea



nopților…