Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

aştept ca omul bun să fie expulzat

precum un făt

din propria toleranţă

să emită decretul

ce interzice folosirea inimii

drept armă atomică

icoană lui sunt eu

preţul e la jumătate

doar inima în zbatere roz

e la preţ întreg

cu un anotimp de Vivaldi în ea

ce a închis ochii peste mine

de-atunci nimeni nu m-a mai văzut

în reclama ce şi-a tăiat unghiile

iar acum nu mai poate scoate…

Mama mea locuieşte în aer.

Dimineţile, când vrea,

Îşi aminteşte de mine

Si-mi toarnă-n ceţuri

Ceai verde.

Știe că-mi place.

Atunci stăm la poveşti

Doar noi două

– O cafea şi un ceai verde –

Mereu diferite

Asemănătoare mereu,

Două picături,

Două zâmbete,

Două lacrimi,

Împletim, pe tăcute, palavre,

Mărţişoare cu fire roşii şi negre

Până când, glastra mamei

Se umple de maci.

Atunci prind curaj şi-i…

pe aici 

nu mai trece nimeni

apocalipsa rulează mega image

pescăruşii 

au zburat spre infern

singur prin univers

zidesc înălţimi

din nisip

amintiri şi iluzii

doar timpul e fericit

dansează lambada

cu mintea mea

fiul meu îi seamănă

picătură

în lumea lui

castelele

strălucesc încă 

în palmele mele

nisip pe nisip

cărămizi de apă

vis peste vis

speranţe nenăscute…

Nu, n-am pierdut creioanele preferate,

le-am ascuțit pe aripa curcubeului,

apoi te-am conturat în tușe fine,

am deschis galerii de artă, habar n-aveam de unde

atâtea aplauze

pentru un evantai de emoții!

Așa ai devenit marea mea pasiune,

fiecare milimetru din tine se regăsește într-un eu

bun de Cartea Recordurilor.

Când obosesc, mă așez la marginea deșertului,

scutur nisipul din tabloul meu drag,

promit că…

Torță înstelată pe cerul nopților

lacrimile porumbeilor albi

ard rugăciunile suferințelor

în jerbe

pe jertfelnicul luminii prizoniere

speranțele lor dansează

hore livrești

călcând întunericul fieratic

îmbrățișează trezirea unui foc veșnic

vatra viselor se aprinde în suflet

cu miresme de mirt

fetițele cu chibrituri au aprins somnul

îngerilor cu aripi de foc

s-au prins în hore cernite toartele sorții

chibriturile…

Azi călătoresc în mine, renăscută din Piave,

Și înot ca o sirenă printre visele-mi de lut,

Înarmată cu solstiții reciclate din Mohave,

Sunt, prin venele-mi de sticlă, încercat argonaut.

Azi mă-ngemănez cu luna decupată din himere,

Sub o aripă de valuri îmi ascund un țipăt vechi;

Când se naște încă-o noapte peste praful din artere,

Asamblez Hiperboreea din secundele-perechi.

Se adună în cortegii aștri jefuiți de…

o carte poștală

În această călătorie de gânduri,

în jurul tău totul foșnește și zumzăie

(chiar dacă asta e tot)

de strâng la piept, ca pe o armă

și această înfrângere.

Când ceva pare pierdut

la capătul oricărei poteci, fără să te fi afundat în ea

veșnicia e fadă. Îmi amintesc;

acolo, ploaia bătea în ambele direcții

ca un nor de lăcuste

devorând secundele pe frontul unde rămăsesem…

De pleci spre nord, închide ușa bine,

Eu mai rămân să-ngrop un foc nestins,

Întotdeauna de la soare vine

Și are către mine drum întins.

Să-mi lași o amintire sub fereastră,

Din ea vor crește flori nemuritoare,

Și va îmbătrâni vioara noastră,

Așa cum i-a fost scris de ursitoare.

De pleci, ia lupii dragostei  cu tine,

Nu m-am temut de ei, dar parcă ieri,

Aveau priviri mereu tot mai străine,

Și…

Taina  cuvântului

 Cu  aripile ingerului căzut în uitare

 încerc să  ascund  cerul sub  pleoape

  sperând că universul  nu moare

 lovindu-se de otrăvite șoapte…

îți spunem astăzi

la mulți ani

dar anii sunt 

doar o povară

credință-n visuri

tu să ai

și surd să fii

la vorbe de ocară

nu îți dorim

vreun scaun tapițat

de care să te ții

în viață

ci aripi 

zbor descătușat

un cer senin

plin de speranță

e ziua ta

dar toate-s ale tale

căci numai noi

în timp suntem pierduți

părinți ai tăi

deschizători de cale…

ciutura de sub coaste