1 iunie, băiatului meu

[paparuz adrian]

îți spunem astăzi
la mulți ani
dar anii sunt 
doar o povară
credință-n visuri
tu să ai
și surd să fii
la vorbe de ocară
nu îți dorim
vreun scaun tapițat
de care să te ții
în viață
ci aripi 
zbor descătușat
un cer senin
plin de speranță
e ziua ta
dar toate-s ale tale
căci numai noi
în timp suntem pierduți
părinți ai tăi
deschizători de cale
te-mbrățișăm
cu umerii puțin căzuți
să fii iubit de veșnicie
prin infinit
să fii un avatar
să nu te temi nicicând
de ce-o să fie
oricare drum e bun 
să nu îți pui hotar

[Valeria Merca]

O urare specială. La mulți ani (pentru cel căruia i-a fost adresată)!

[paparuz adrian]

multumesc, scuze!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

La mulți ani fiului tău, Adrian! 

părinții ai tăi/ părinți ai tăi

[Ion Lazăr da Coza]

1 iunie- băiatului meu > 1 iunie – băiatului meu

Notă: Aici s-a făcut confuzie între cratimă (-), zisă şi liniuţa de unire (fiindcă uneşte două unităţi lingvistice), şi linia de pauză (–)! Trebuia folosită linia de pauză (cratima mare), care nu se ataşează de cuvinte (aşadar este precedată şi urmată de blanc/pauză). Cu ea putem realiza expresii şi construcţii fără predicat (de exemplu: „În faţa mea – marea zbuciumată!”). Deci anunţă lipsa predicatului verbal ori a verbului copulativ. Nu e precedată de virgulă. Uneori marchează pauza scurtă dintre diferite părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii sau fraze. Dacă sunt două, ţin loc de paranteze (de exemplu: „În seara aceea – era dulcea lui zăbavă – terminase de buchisit foaia din calendarul de perete.”).

Poezia, cam austeră liric, nu impresionează nici prin mesaj (calea fiind bătătorită). Gestul rămâne, e de apreciat.

da Coza

[Sofia Sincă]

La mulți ani fiului tău și tuturor fiilor din lume, inclusiv copilului din noi!

Sofy