Rup tăcerea-n mine
şi las visele să strige
în ticăitul inimii
unde-mi străbat ţesuturile
cuvinte desculţe

îmbrăcate
sub tălpile goale.

Lăsaţi-mi o clipă tăcerea să-mi spună

când mii de cuvinte în umbre se sting

si-n ape aprinse cu aşchii de lună

cand fluturi în zbor de stele se-ating.

Să-mi spună de ploi şi frunze ce mor

răpite de vânt în goana-i nebună

şi iarbă-i rănită de-al vremii picior

de toate, iubito, tăcerea să-mi spună.

Vorbeşte-mi şi tu cu-aceeaşi plăcere

de freamătul străzii rămase pustii

sub ploia de stele din vechi…

După

o noapte

de somn agitat,

inima

şi răsuflarea

şi sângele

îi încetineau.

Simţindu-se

ca o barcă

fără cârmă,

încerca

să-şi pună

o dorinţă

în cuvinte.

Luptându-se

cu o durere pustie,

capul începu să-i zumzăie

şi inima

îi bătea puternic.

Se simţea

ca o mumie sculată din morţi

şi cu un nod în stomac

privea viaţa.

Îl lăsase cu cicatrici adânci.

PĂMÂNT DE DORURI CURGĂTOR

vestejite pe centura timpului

aşteptări reciclate în salbe de vieţi ruginite

mă iau de mână

 genunchii strânşi înalţă smerenii

drumurile

adună atingeri de rouă din rană

se…

Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Şi mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Şi nu mi-a dat nimeni de ştire
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Şi voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind şi-n lumea de apoi.

nespuse…

pe umerii goi lipsiți de tinerețe

ningea pe lucruri

și pe asfințit

împodobindu-l cu aură azurie

așa cum cerul

își revărsa aura peste viață

atât de liniștit ningea

și pe timp

desǎvârșindu-i vechimea

modelând anotimpurilor pereții în straturi…

Am încercat să-ţi scriu, cerneala avea o culoare străină

parca semăna cu sentimentul meu, era ştearsă

cineva virusase plăcerea

mâna tremura de neputinţa gestului

era dificil şi greu de depăşit momentul

încercam să mă conving de realitate

fără să înlocuiesc clipa

punctul de trecere spre eternitate

şi totuşi de ce sunt aşa mulţi care-o căuta

unii spun că fericirea seamănă cu noi

alţii spun că are o mare pasiune

pentru apus, răsăritul nu…

Să mergem prin troiene de ghețari,

să învățăm acolo ce e focul,

să locuim în vise de zidari

și să-nflorim…

nu ai nevoie de argumente

ca să ştergi din memoria contradicţiilor

mări ale căror valuri

refuză mareele înalte

similitudini atavice pe margini de secundă

sau fluturi blue mormon

din hârtie cerată

care-şi netezesc aripile culorii

în simple

sporadice şi tot mai nesemnificative

ploi de cuvânt

încearcă să priveşti relaxat anotimpul desprinderii

pe sub genele frigului

se va dezveli de ceţuri iar…

ai intrat prea adânc în mine darling

ca un Jack Daniel’s

băut prea rapid

şi dacă te-aş scoate

rana

ar deveni instantaneu…

stare de amnezie

nu ți-am spus oare…

acum pentru fiecare zi deschid o ușă

chiar dacă leg străzile

de câte un bloc turn



un arhitect unește stelele

așa cum beau cafeaua dimineața



dacă nu ar fi atâtea lumini fără flacără

buzele noastre ar ciuguli acea muzică gigantică

ce clădește pământul perfect rotund



poate iubirea e cea mai bună comedie

cea mai gustată prăpastie

cea mai înaltă atingere



dacă am deschide cojile

suspinele ar invada diminețile

iar…

Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place

OMBILIC DE MAGIE

doar acum

poţi scrie pe ombilic de magie

o altă poveste în harta creeaţiei de te vrei

ţi-a şoptit blând Părintele

văzându-te supărat

despică edenul…

A învăţa iubita pe de rost

Nu e ca şi cum ai învăţa femeia

Pe dinafară

Sau o poezie pe dinauntru…

Pederostul iubitei vine din respirarea

Cântării cântărilor

Respectând ritmul

Căderii stelelor în august

Cade stea

Cădem şi noi

Şi toate pederosturile rostuite

De la adam şi eva încoace

A-ţi învăţa iubita pe de rost

E cum ai asculta odiseea cântată

De orbul călcător

Pe valurile fluviului

Iar tu ai împărţi…

Umbra luminii pure de Vasile Ionac                              Urmările poeziei pure de  I. M.Constantin             



Iubind mereu pe apucate,                                                                                           Scriind mereu pe apucate

Nu căutam nici un răspuns                                                                                         Nu aşteptam nici un răspuns

Și ca un ins fără…

Un val de cer se zbate 

de ţărmul iluziilor –

bule de vis limpezite

în albastrul cerului…

Călăul perie redingnota de pe care negrul

Stă pe picior de plecare

Lăsând locul griului murder

Şi cusăturilor albite din umeri

E fericit

Astăzi participă la un eveniment

Aşteptat de mult

Şi-a comandat un buchet de romaniţe

Pentru a sărbători

Ba chiar şi-a lustruit pantofii

Toată dimineaţa si i-a lustruit…

Jos îl aşteaptă trăsura municipalităţii

Evenimentul trebuie sărbătorit cum se cuvine

Cetatea este alături de călău

Iar…