Trecerea fluturilor

[Vezi blog]

Lăsaţi-mi o clipă tăcerea să-mi spună
când mii de cuvinte în umbre se sting
si-n ape aprinse cu aşchii de lună
cand fluturi în zbor de stele se-ating.

Să-mi spună de ploi şi frunze ce mor
răpite de vânt în goana-i nebună
şi iarbă-i rănită de-al vremii picior
de toate, iubito, tăcerea să-mi spună.

Vorbeşte-mi şi tu cu-aceeaşi plăcere
de freamătul străzii rămase pustii
sub ploia de stele din vechi emisfere
şi-ncearca te rog spre mine să vii.

Aruncă-n adâncuri năvodul cu foc
sunt apele tulburi când stelele plâng,

îmi trebuie clipa şi-un dram de noroc
s-ascult în tăcere cum şoapte se frâng.

[Ion Lazăr da Coza]

În versul doi, lipsește un se. Multe diacritice absente!

Valoare.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! Prozodie impecabilă.

[Chris]

Fluturii trec şi zborul lor diafan limpezeşte dorinţa de romantism a poetului. Frumos! :))

[Sofia Sincă]

Romanticule, răsuceşti inimi cu versurile tale. Plastic construite cu plus de muzicalitate şi lirism, poezia ta epatează.

Am citit cu încântare, Sofy!