e la îndemâna artistului să învie femeile

din ceasornicul nostalgic timpul a curs invers

dinspre iubită spre mamă

aceeași sete lăuntrică

uneori teama copilului rămas singur

o strângere de inimă în plus

aproape de liman nici tu nici eu

femeia care îți umblă prin vene

adorând răsăritul

lângă chipu-ți odihnit între perne

să pot adulmeca în liniște 

iubirea dintre palmele tale

mă hrănesc cu frânturi de…

Vorbeşte-mi fiinţă cu ochii de soare,

cu braţe de stele şi suflet de flori,

vorbeşte-mi de vise, de păsări în zare

de tremurul ierbii pe muguri de zori.

Sărută privirea şi spune-mi că-i bine

când noaptea m-adorm cuvintele tale,

planeta-i bolnavă oricând fără tine

speriată că cerul în mări se prăvale.

E martie-n lacrimi, e martie-n gând

se-ntorc sărbători în ochii senini,

în ramuri mireasma…

8 Martie,

Ziua Femeii!

de o oră mă uit…

Însăşi viaţa 



Nu uiţi frunzele 

ce ieri ne-acopereau ca o pătură, 

şoaptele lor sperau să treacă …

și iarăși am să vin, în primăvară,

să te închin, iubire, la altar. 

cum printr-un vis lumina se strecoară,

am să te-ating, să-mi fie soare, iar .



și iar înmugurim, în dimineață, 

la ceas albastru, tăinuit de vise ,

când dorul și iubirile prind viață, 

iar noi zburăm...secunde interzise .



și ne vom fi Lumina nepereche, 

silaba…

alerg prin câteva sute de urme

nu ştiu exact numărul rămăşiţelor pe care am călcat

nici scrumirea nu le mai are la socoteală

sunt atât de puse una peste alta

încât şi îngerii au încetat să le păzească presările

ştiu că durerea destramă lumi iubite

şi rătăcirile împietresc

iar visele ca nişte frici

îmi picură în articulaţii timp în van

şi tot caut

greu de imaginat şi ce-aş putea găsi

că nu…

Nu-mi cere să îmi plec privirea

Când sufletul mi-e prins între coline!

Îți picură senin iubirea

Ce cade peste trup să te aline.

Așteaptă-mă în praguri înstelate,

Acolo noaptea tace îndelung

Şi mângâie-mi priviri înrourate

Cu unduiri de ape ce-o străpung.

Cuprinde-mi luna în petale

Trezind în dans al viselor decor,

Revarsă-mi cerurile boreale

Peste fiorul nopților de…

s-a îmbrăcat în om să pară civilizată

e mai bine să umble prin lume așa deghizată

dă bine la public

călătorește pe sub piele și sângele o pune în mișcare

n-are…

Și eu, și tu, urcăm aceeași treaptă,

De ziua ta o cupă îți închin,

Destinul nostru-i raza înțeleaptă

Din ploi ascunse într-un crez senin.



Eu port ogoare-n piept, tu cânți iubirea,

Și ar pe nopți când hrana mi-e puțină,

Din flori-de-timp culegem nemurirea

Ori pribegim prin setea de lumină.



Când întunericul prin zori aleargă,

Știu un descântec, plin e…

Scrie-mi un vers pe ultima zăpadă.

O poveste răscolind în putregai,

până când încep mugurii să vadă

iarba dezlipindu-şi genele de Rai.

Scrie-mi un răvaş despre nemurire.

Despre gândul alb, prin noapte tăinuit.

Scrie-mi, dacă poţi, despre-o iubire

ce prin Viaţă paşii nu şi-a rătăcit.

Despre neputinţa de a dezlega

lanţul…

o fac inconştient

o stare normalã între atâtea alte stãri trecute şi viitoare

doar când mã privesc de sus totul se învârte

fiecare sunet are urechea lui

nicio pasãre nu cântã pentru grãunţe

nici îngerii nu sunt pescãruşi deşi uneori îi bãnuiesc

multã vreme am crezut cã nu au lacrimi

le vedeam doar bucuria nu cãutam niciodatã altceva

dar dincolo de zâmbet sunt atâtea lacrimi adunate

aş…

aprig

cu mine

dezertarea

trupului

când

obosit de alergatul

gândului

prin văzduhul

de dincolo de tine,

s-a aşezat dormind

la trunchiul de vişin

din mine.

În completul de judecată

al minţii,

a fost

condamnat la topire.

Mai

trebuia

ales călăul

care să-l…

Am colorat în galben marea

dealurile-n mov-sidef

albă cât e toată zarea

peste-ntregul relief

munţilor le-am pus o haină

de-un albastru limpezit

soarele în roşa strană

o verdeaţă-i la zenit

iarba fosta iarbă verde

mi-e lăptoasă de albastru

şoptitoarele de lemne

raze leagănă de astru

pe sub luna plictisită

în culoarea violet

unde floarea e vopsită

de al negrului pigment

pene pus-am păsărilor

în de toate…

butoiul cu melancolie

așteaptă adepții

într-un martie sobru

sub cojoace scuturate de anotimpuri

o vreme ideală

pentru a exploata misterul balansului

se exersează echilibristica

între „ a fi sau a nu fi„

victimă a efectului placebo

care pare a fi o masă bună

sufletelor flămânde de…

apropiaţii tăi scutură ură

natura te strânge în chingi

mor poeţii pe câmpul de luptă

iar pacea nu ştie numele sărbătorii

schimbarea la faţă e doar o amintire

în fond

fiecare pasăre îşi are cântecul ei

şi tu femeie apuci ramura

mugurii îţi tresaltă sub pleoapă

chiar dacă primăvara

îţi plouă tristeţe pe marginea ochiului

până acum n-ai ştiut să te ascunzi

până acum n-ai…

trăiesc într-o ţară

pe care poeţii o numesc

iarnă

felii de ger împietresc rădăcinile-cuvinte

respiraţia se zbate între stânci şi cuţite

frigul s-a infiltrat

atât de adânc în mine

încât ideile devin

un gheţar de vorbe-ascunse

într-un ţurţure mort

astăzi

poezia nu mi-e ţară

ci doar o cumplită şi tăcută

iarnă