Ete un tablou, Mihaela. (pictezi bine de tot)

[venus radu]

Am colorat în galben marea
dealurile-n mov-sidef
albă cât e toată zarea
peste-ntregul relief
munţilor le-am pus o haină
de-un albastru limpezit
soarele în roşa strană
o verdeaţă-i la zenit
iarba fosta iarbă verde
mi-e lăptoasă de albastru
şoptitoarele de lemne
raze leagănă de astru
pe sub luna plictisită
în culoarea violet
unde floarea e vopsită
de al negrului pigment
pene pus-am păsărilor
în de toate scufundate
indigo solzi peştilor
căprioarei frez pe spate
asta-i lumea-n care seara
mă retrag să fiu puţin
peste marea-ngălbenită
făcând salturi un delfin
din aceasta ponosită
unde nu e decât chin

[Mihaela Roxana Boboc]

S-au stârnit controverse pe aici. Mihaela pictorița  îți spune că e un tablou complex în poezia ta. Într-adevăr nu e la îndemâna oricărui pictor. 

[venus radu]

... poate şi doi ochi zgâiţi, ai? Nu abuzez de asemenea semne, domnule; titlul este 'ete un tablou', restul, după impresionare; ... că bine ziceţi: 'gataaaa!'

[Ionel Mony Constantin]

Doamna Iris sunteţi îngăduitoare ca totdeauna şi i-aţi aruncat un colac de salvare autorului. Dacă titlul s-ar fi dorit scris după  cum spuneţi, atunci s-ar fi cerut  la final, aşa cum aţi folosit deja şi dvs, un semn de exclamare : "Ete un tablou, Mihaela!".  

[venus radu]

Da. Sunt surprins plăcut, să observ tendinţa noului sau cel puţin al 'neobişnuitului', îmbrăţişat de o persoană din cinci; mi-am propus a spune într-un fel cât se poate de simplu ceva profund, în felul acesta; ne-am pornit motoarele şi umplem poemele cu metafore, comparaţii, etc; m-am gândit să comunic şi cu cititorul 'obişnuit' sau mai bine zis, neobişnuit cu astfel de poeme încărcate, musai să placă specialiştilor; părerea mea, este că trebuie să găsim o formulă de adresare cititorului de rând, să-l atragem spre poezie, iar încet, încet, să-l obişnuim şi cu cele 'elevate'; există poezie în fiecare om, cum spunea Nichita Stănescu, unii, fiindcă reuşesc, o scriu, alţii doar o citesc, restul sunt 'simţitorii'(sic) în care se întâlnesc amândouă stări; sunt plăcut surprins; 'ete', aşa cum foarte bine a conchis d-na. Marinov, nu este întâmplător(felicitări): "ăsta sunt" sau "aşa sunt"; nu este dedicat Mihaelei, domnule, ci doar i-am oferit o inspiraţie pentru un tablou abstract care după a mea părere, nu oricine va reuşi să-l facă din pensulă; mult mai este să ţi-l imaginezi; Ţinta e curată!

Mulţumiri!

[Ionel Mony Constantin]

Eu pun problema puţin altfel, indiferent de calitatea poeziei, care şi mie mi se pare mediocră. Ce vreau să spun ?

Dacă tot faceţi un cadou, în cazul nostru o poezie, dedicat Pictoriţei Mihaela, atunci să fie ca lumea . Ambalaţi-l intr-o formă elegantă prozodic, nu în hârtie de ziar, şi măcar titlul să fie scris corect.

Stimate autor nu uita că atunci când postezi nu te citeşte doar doamna Mihaela, care îngăduitoare nu va strâmba din nas şi probabil îţi va mulţumi, ci şi noi pământenii, nu cei de pe altă planetă, care suntem obişnuiţi aici şi cu altfel de creaţii.

PS. Mi-e groază, metaforic vorbind, să-mi închipui că artista luând în serios propunerea dvs, chiar ar încerca să realizeze un astfel de tablou.

[gina zaharia]

Este o greșeală în titlu (Ete). Cât despre tablou, nu prea-l văd nici eu. Însă imaginație există!

[Sofia Sincă]

Descrierea unei stări, dacă tabloul nu există, a dorinţei de a-l realiza. Însă nu înţeleg de ce în vers, atât de simpluţ?! Se poate descrie foarte bine în proză, mult mai intens, mai colorat, cu figuri de stil mai generoase, fără a ne chinui să le facem să rimeze şi să nu reuşim.

Însă dorinţa fiecăruia...

Sofy

[venus radu]

Seriozitate la maxim! Tabloul nu există, așa cum ar trebui să fie ințeles prin aluzia făcută pictorului, de a-l picta; mi-ar plăcea să-l privesc, mai ales in real :-)

cele bune!

[Ion Lazăr da Coza]

Nu am înțeles intenția autorului. Seriozitate sau...

Oricum, nu obții poezie din descrierea unui tablou pentru că tabloul în sine e o poezie!

da Coza