O, patrie, tu curgi prin trupul meu,

când clipa-nstrăinării mă atinge,

și-n suflet îmi aprinde curcubeu  

cu doruri care plâng numai cu sânge.

Pe tine, mamă, nu te mai zăresc,

frumosu-ți chip a dispărut în ceață,…

Spre seară m-ajunge un gând călător,

iar timpul prin timp se întoarce-napoi,

copilul din mine mă prinde din zbor,

pe aripi de vis să plutim amândoi.

În tolbă aduce povești minunate,

cu straie purtate cândva în trecut,…

Ajung de departe-amintiri încărcate

cu sete de oaze, pierdute-n deșert,   

cu doruri crescând din vrăjite păcate,

venite spre seară pe gândul inert.

Dar gândul pornește pe aripi albastre,

se duce spre zări, prin vrăjit…

Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,

iar gândurile-aprinse, în prag de neuitare,

cu dorurile-n brațe te cheamă să ajungi

când soarele-n derivă se duce la culcare.

Privesc de pe terasă spre malul aplecat…

Noi încă mai suntem eroi neștiuți,  

cu ochii pe hărți adunate-mpreună

în ani fără glorii, în grabă vânduți

pe visuri lăsate la margini de dună.

Când clipa ne duce departe în zbor

spre vaste popasuri ivite în cale,…

Când ziua cu noaptea se-mbină egale,

sub geana cerească-a-lui Marte fălos

vestale de strajă, în temple astrale,

întorc într-o clipă-anotimpul pe dos.

Atunci te-ai născut neuitată speranță,

să vii înspre mine în strai…

O, cum se duce timpul pe căile astrale

lăsând fără speranță nestăpânitul zbor,

pe chipuri adormite, în parcurile goale,

sub umbre de tăcere pierdute în decor.

Zăpezile flămânde din iarna ce se duce      …

Ce lungă mi se pare aşteptarea

în prag de seară, către asfinţit,

când dorul rătăcit ajunge iară

în cutele din gândul răzvrătit.

Tăcerile, mai reci ca niciodată,

rămân la un hotar nedeclarat,

pe…

Se rup tăcerile la margine de gânduri

părerile de rău din umbre se desprind

ajung izvoarele în albia din prunduri

când dorurile vin peste uitări doinind.

Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri…

Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,

stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,

rămân uimit privindu-i ca întâia oară,

când ne iubeam sub ei pe-o umbră de sărut.

Doar calea până-acolo-mi pare mai schimbată,…

Părerile de rău, spre seară,

cernite se adună-n gând,

ajung cu frigul de afară

pe vatra focului dansând.

Mă prind în horele vrăjite

aduse de la polul nord,

în haine strâmte de…

Sosite pe muchii de timp retezate,  

neșterse-amintiri se întorc din trecut

cu doruri la margini de dună lăsate

sub umbrele șterse de pasul pierdut.  

O toamnă rebelă plutea peste oază,

trecea…