Prințesa arabă

[Corneliu Neagu]

Sosite pe muchii de timp retezate,  

neșterse-amintiri se întorc din trecut

cu doruri la margini de dună lăsate

sub umbrele șterse de pasul pierdut.  

 

O toamnă rebelă plutea peste oază,

trecea caravana târziu, pe-nserat,

vedeam cum apusul încet se așează

pe vârful de dună, în raze scăldat.

 

Iar liniștea nopții venea ca o boare,

pe aripi de visuri căzute din cer,

la marginea dunei vedeam că apare

prințesa arabă în strai auster.

 

Plutea ca o umbră prin oaza turbată,

trecând peste apele prinse-n delir,

lăsându-mi în cuget dorința ciudată

să-i sorb de pe buze vrăjit elixir.

 

De când am privit-o trecând peste ape

un dor necuprins mi s-așează pe gând –

să caut prnițesa, s-o țin mai aproape,

în brațele mele s-o simt tremurând.

[Corneliu Neagu]

Dragi prietene și colege de condei, Chris și Mihaela Popa, vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri pentru popasul în lumea versurilor mele și pentru mesajele plăcute lăsate aici! Onorat!

[Chris]

s-a simtit boarea vantului caldut din oaza...

frumos

[Mihaela Popa]

vers cald, plăcut

[Corneliu Neagu]

Drag coleg de condei și prieten Valentin Stănescu, nu am dorit șă vă rănesc, am încercat, poate nu în forma cea mai potrivită, să vă determin să aveți o voce lirică personală...Se simte dragostea pentru poezie și talentul pe care îl aveți, ar fi păcat să nu vă găsiți un stil propriu. Vă mulțumesc pentru comentariile ample și elogioase oferite cu generozitate versurilor mele, acum și altă dată în trecut! Gânduri alese din partea mea!

[Corneliu Neagu]

Doamnă Maria Mitea, vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere!

[Stanescu Valentin]

Domnule Corneliu Neagu, poate nu aţi înţeles ceea ce fac aici în Cenaclu. Comentez postările membrilor într-o formă versificată fără a face din acest exerciţiu o poezie de sine stătătoare, un plagiat mascat, cum spuneţi... Voi încerca să ies din ’’captivitate’’. Vă mulţumesc pentru poemele pe care ni le dăruiţi. Librăria Coresi nu răspunde nici la mesaje, nici la cele două telefoane...

[Maria Mitea]

Domnul Corneliu, îmi place mult cadența versului și suflul poetic de aici!

Multă inspirație! 

Maria, 

[Corneliu Neagu]

Prietene și coleg de condei, Valentin Stănescu, îți mulțumesc pentru popas, lectură și încercarea de a duce mai departe povestea prințesei arabe. Constat însă că devii captiv în țesătura versurilor mele, folosind același subiect, aceeași metrică, același orizont liric - fapt ce-ți va limita libertatea de creație, conducându-te către un plagiat mascat care nu te va putea ajuta să-ți realizezi propria operă. Cu salutări amicale și gând bun, Corneliu Neagu

[Stanescu Valentin]

Pe când soarele apune, gândul umblă printre dune şi ne duce făr’ de grabă abil prin lume arabă...

 

                                                                ’’...Iar liniștea nopții venea ca o boare,

                                                                     pe aripi de visuri căzute din cer,

                                                                     la marginea dunei vedeam că apare

                                                                     prințesa arabă în strai auster.’’

 

 

dansează-n priviri orizontul cu cerul

timpul se pierde în arsiţa-n tăcere

caravana trece saltă-n zi misterul

drumu-i lung spre oază caii vor şedere

 

se duce se-ntoarce cum vântul îl bate

în dune-n mişcare se-aşază nisipul

suspinul fierbinte adânc îl străbate

prinţesei arabe să-i mângâie chipul

 

 ocolul dă oazei şi-n liniştea serii

un vânt răcoros îl coboară şi-l suie

pe sâni arămii să se dea mângâierii

pe buzele moi sărutul să-l puie...

 

privesc trubadurul cu ochi de miraj

iar gândul se-aprinde la scena din faţă

nisip nisip să devin şi plin de curaj

să fiu al prinţesei acum cât o viaţă...

 

Lectura m-a prins, m-a aprins încă o dată. Ecoul timid de mai sus se arată...

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, distinsă doamnă Ana Cîmpeanu, pentru popas, lectura versurilor și  cuvintele calde scrise aici despre poezie! Onorat!