Marte în vernal

[Corneliu Neagu]

O, cum se duce timpul pe căile astrale

lăsând fără speranță nestăpânitul zbor,

pe chipuri adormite, în parcurile goale,

sub umbre de tăcere pierdute în decor.

 

Zăpezile flămânde din iarna ce se duce      

cu trenul neuitării, să-ajungă-ntr-un fiord,

la marginea pădurii cu zâmbetul seduce

trei ghiocei albaștri, să-i ia la Polul Nord.

 

Pământul pe orbită se-apropie întruna

de locu-n care Marte va pune în vernal

un soare fără toane care să-așeze luna

pe cerul fără margini în zi de carnaval.

 

Iar noapea și cu ziua, egale ca măsură

în prag de echinocțiu, în spațiul boreal,

vor trece mai departe cu mitica trăsură

repusă în mișcare de Marte Cel Astral.

 

Deși mai bate vântul iar frigul de afară

îmi readuce dorul din vechiul labirint,

te-aștept să vii acasă, iubita mea povară,

călare pe licornul cu frâul de argint.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimată doamnă Vasilisia Grădinaru, pentru acest mesaj sublim! Și dumneavoastră scrieți minunat, poate chiar mai frumos decât mine

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Splendid mai scrieți! 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimată doamnă Ana Cîmpeanu, pentru primirea versurilor mele din poezia "Marte în vernal" cu simpatie și căldură sufletească! Onorat!

[Ana Cîmpeanu]

E atât de frumos, de delicat, de proaspăt! Melodios și cald! Odihnitor poem!