De ce nu-mi dai nici un semn ?

De ce m-ai uitat ?

Iubesc,ascult si suspin

După iubirea mea...

Singur si posomorât...

Cu greu ridic privirea-n lung

Pe cer al tau zâmbet de-alung

Uimită-mi lasă privirea 

Îngenuncheat ca un creștin

Privesc acel zâmbet străin!

Locuiesc în două sau mai multe camere.

În același timp.

Cu aceeași angoasă lipită pe fiecare ipostază.

Până dincolo de globule.

Până dincolo de rețeaua cuantică a comunicării.…

(pamflet)

carcalete 

adică (pt. critici) car cal...  ete, na! (v-ați prins?)

spriț

riță riță gogoriță (câteodată rima doar(m)e la subsol)

schnaps    

idei în colaps…

Nici imnul nu ne mai deșteaptă

eram copii - pe strada noastră

treceau țiganii în convoi.

caii scoteau prin crupe aburi;

trăgeau în hamuri câte doi.

eram copii – ieșeam la poartă –

țigăncile dansau de zor

și-un puradel sălta din clape

armonica în urma lor.

mai sunt copii... pe strada mare

se-ntorc țiganii la cerșit

duc tuciuri goale în spinare;

la…

(lui Laurențiu B)

să pătrund

în fiecare neuron al creierului tău

din fiecare gând /prin care

dezmierzi cruzimea cuvintelor

la o singură coardă fără formă

de tine / de mine / de ei / și de noi (!)



să cred

că din colțul zâmbetului mucalit

se îmbracă-n milisecunde

tristețea?



ești singurul acrobat al acestui cuget…

În amintirea scriitorului, prietenului nostru, mentorului meu... Repostare pentru sufletul lui care este printre noi în cele 40 de zile.

ION LAZĂR DA COZA

                                                                                           Motto

                                                                       Dintre…

Când liniștea începe să se-adune,

Întinde mâna, știu că ești aici,

Să…

tare s-a mai schimbat vremea și într-un timp atât de scurt

se vând mănuși chirurgicale și oameni măști la supra

preț de o viață mi se face frig

te rog să mă-nvelești cu o virgulă

în starea asta ca un punct în harta sufletelor noastre…

pietrele se rostogolesc



pietrele cad



pietrele se izbesc



pânzele se ridică

pânzele se coboară

roșii sanguine

indiferent de culorile aparente



în aer dansează frunzele



dansul miresei



dansează



gunoaiele se vor satura



gunoaiele vor bea…

uneori mă apucă furia pe tăcerea mea încât dau cu toate cerurile minții de pământ spărgându-le unul câte unul indiferent că sunt din cele ordinare sau din cele veritabile până umplu casa cu cioburi albastre de toate mărimile iar când nu mai rămâne niciunul întreg tăcerea mea deschide fereastra din care privește de obicei un copac de vârsta ei aproape și începe să le lipească la loc așezând în fiecare câte-un ciripit și câte-o lacrimă așa până-mi adoarme…

Stau privind cerul ce-absoarbe norii mari și călători...

Zorile-mi întind lumina săgetând roșii cocori!

Câmpul mi-a rămas același, respirând prin maci și grâu;

Mănăstirea-și curge toaca unduind verde-n pârâu;

Primăvara mlădioasă mă pictează-n albe flori,

iar fânețe nălucinde îmi trezesc ochi cântători;…

bat în clopot cu lopata,

bat pe limba nimănui,

bat citind mahabharata,

bat la spartul târgului...

.........................

știam că vei veni

belită-n coate

de-atât târâș-grăpiș până…

În citadelă, primăvara s-a retras în case;
Rotește frica pe inflorescențe reci;
Aleile pustii - ecouri nisipoase -
și-aștern, tușind, maree vii de porumbei.
Pe naltul cer își trec timpul cocorii
- castele nălucind pe arcul înserat;
Bipezii s-au ascuns din nou în hrube,
iar tristele statui în bronz se zbat...

îți citesc scrisorile

așa pe negândite poemul venise să-mi arate

cum tremură noaptea în hainele mele

când atâtea spaime care nu-s ale mele mă înconjoară

și afară urlă vântul prin toate trecătorile vremii

prin sârmele de telegraf sub care aleargă ciulinii pe câmp.

e de ajuns să pui un chibrit dedesubt

și atunci totul e altceva

nu doar suferința unei frunze tremurând pe o creangă

nu doar niște umbre…