E seara când doresc mai mult ca niciodată

să te arăţi din nou cu părul despletit,

să scrijelim pe clipă un nume fără soartă

cules dintre priviri când pleoapa s-a trezit.

Tresare câte-o umbră pe trupul tău de zână

şi soarele-n amurg pe umeri se coboară,

prin mine anotimpuri îţi împletesc cunună

de parcă te-aş cunoaşte acum întâia oară.

Mă sfâşie culoarea de roşu-aprins in toate,

de…

tavanul parcă era o mare albă într-un flux continuu de valuri

eu despicam amintirile pe-un colț de nisip cu vârful sufletului

și nu prindeam decât ultimul sunet din ecoul lor 

anii s-au rulat în pergamentul timpului și stau la presat

ca niște ierburi aromate supte de clorofilă

capsate ori pe dos ori pe față

ochiul mirat tremura-n culoarea lui și nu spunea nimic

tăcerea lacrimilor îi paraliza mișcarea într-un punct…

ziua aceasta este mai înclinată

decât de obicei

oamenii sunt mai înclinați

și cu gândurile înclinate

nu se mai văd

și păsările

abia ținându-și înclinarea

sapă cu aripile lor în piatra…

Da-ți jos orgoliu, apoi bluza,

Seriozitatea și migrena,

Și să refacem noi doi scena

Cu mărul, șarpele, și frunza...



Desigur, va fi zăpușeală,

Că -n Rai e vară și...parol !

În fiecare act din rol

E strict să fim în pielea goală.



Cât despre-a șarpelui smomire-

Nu-i necesar,- pentru-a da jos

Veșmântul tainic și umbros,

Decât de-o litră de iubire... …

mi-aș îngropa cuvintele

 de vii

 într-o tăcere mai tăcută 

 decât a ta

 și mai adâncă decât o moarte

 nepătrunsă încă

 în toată profunzimea ei

 dar ce fel de om 

 aș mai putea pretinde că sunt

 în niciun caz

 unul

 sau nici acum nu știi că

 pe poet nu cuvintele îl ucid

 ci nerostirea lor

 el nu știe să tacă la fel de frumos 

 de…

Am plecat

ca să mă-ntorc

în locul-n care

pus la aparate,

învăţ să respir

distanţele dintre noi

când ne pa(n)sam sentimentele

de la unul la altul

cu pase

pe tot terenul

orizontului nostru

ca-ntr-un meci de baschet

aşteptând

mingea să intre în coşul

iubirii.

Eu te iubesc cu fiecare floare,

cu fiecare şoaptă sau cuvânt,

cu fiecare umbră care moare

când picură lumina pe pământ.

Învăţ să fiu aşa cum tu ai vrut

un simplu muritor îndrăgostit

de-al viselor tărâm necunoscut

pe unde zei şi îngeri s-au oprit.

Eu te iubesc cu mugurii din ram,

cu orice răsărit ce ne-aparţine,

cu crengile plecate lângă geam

ca un simbol al clipelor divine.

Sunt taina necuvintelor de ieri

o…

Ieşirea din răsărit

Se face pe un scripete solar

Fixat de gâtul cerului.

Inima de lumină

Intră în cămaşa sângelui.

  Şansa se numeşte…

ce să mai vadă

a văzut distanța umbra icoana culoarea cauza lumina

și forma…

 De astăzi doar tăcerea în clopoței de șoapte,

 Va adia când zorii prin anotimpuri zburdă,

 Vor înflori magnolii în stepele din noapte,

 Iar partea ta de cer îmi va rămâne surdă!

 De astăzi se revarsă în picuri de matasă

 Cu susur blând, suavă, în rochie turcoaz,

 O primăvară-n suflet, cu zâmbet de crăiasă,

 Pictând cu buburuze candoare pe obraz.

 Răsfăț vrăjit de nai, explozii de culoare,

 Seducătoare…

E Noaptea-Nvierii ce-aduce Lumină,

Îmi arde păcatul - agonică vreme,

O umbră se roagă, striveşte blesteme,

Se năruie…

aveai nevoie de un crez și de linii albastre

urcai spre înălțimi biciuind apusul

era ora potrivită

sofaua de astăzi fusese inventată de punctele de suspensie

o puteam regla după sunete cu tâlc

crezi că n-am  simțit melcul care ducea între coarne cerul

ehei am strigat nu-mi trebuie decât o piruetă

și intru în grație

porți tălpi de plumb să te ajung

de-ar fi să pornesc chiar și peste un ram liliachiu

în buzunar ai…

Nu am fost sortiți să facem împreună

punți peste viscole

și nici pietre de statui nu am văzut împreună;

în noi, precum în gândul copacilor uscați,

au rămas mugurii primăverii netrăite.



lumina pe care am crezut că o vedem

au fost praguri separate

pe care le-am trecut desperechiați,

precum desperecheate

au ars de rușine opincile tatălui…

primăvara probabil umblă pe coclauri

cu gâtul sucit și cu picioarele împleticite printre neguri

cerul își cerne bucata murdară de cenușă

binecuvântând știrbirea asfaltului cu pansamente de noroi

gurile trotuarelor mestecă biscuiți și pașii se pierd dezlănțuiți

în goana după ziua de mâine 

trecătorii umblă cu fericirea în ghips și mocnesc sub zâmbete fade

o familie îndoliată pe ultimul său drum mimează un cântec de…

prin filtrul de vârf al simfoniei

cu trupul verde şi sufletul…

Un vis şi un semn lăsat 



Pe malul râului, luna 

doarme cu un ochi deschis, 

refluxul apei …

îşi poartã podoaba ca pe o cãmaşã de zale

poate cã lâna lor e de aur

nu sunt prea multe izvoare care sã infirme zvonul

nici mãcar cei de la click nu au gãsit nimic

deşi unii poeţi susţin ceva mai mult de atât

(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)

cicã şi firul ariadnei s-a tors din spinarea lor

şi mai toate cojoacele fãrã ac

pânã şi dumnezeu a înţeles cã e nevoie de mioriţe

(laie sau bucãlaie şi chiar tãrcate-de ce nu)

şi nu s-a…

mi-e dor de omul cu haina
plină de buzunare
într-unul ține poeme
în altul strânge emoții
pe care mi le dăruiește
când se apropie încet
de lobul urechii
să-mi șoptească
iubito, au înflorit cireșii

și eu care credeam că iarna
își găsise din nou adăpost
în ochii mei...