stare de plumb

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

primăvara probabil umblă pe coclauri

cu gâtul sucit și cu picioarele împleticite printre neguri

cerul își cerne bucata murdară de cenușă

binecuvântând știrbirea asfaltului cu pansamente de noroi

gurile trotuarelor mestecă biscuiți și pașii se pierd dezlănțuiți

în goana după ziua de mâine 

trecătorii umblă cu fericirea în ghips și mocnesc sub zâmbete fade

o familie îndoliată pe ultimul său drum mimează un cântec de lebădă

croncănit-ul distruge diadema de sunete joase din parcul trandafirilor

unde trilul înaripatelor de la vocea întâi încă n-a ajuns 

reflectorul stă cu fața în altă parte în timp ce lumea se zbate 

într-un ceasornic neîntors

Dumnezeu s-ar fi luat cu treaba și...

aerul rece  îmi traversează urechea și-mi răscolește pielea 

aud statuia cum își plânge eternitatea curgând vers deasupra-i

în parcul lui Bacovia poezia și-a găsit casă-n aer 

din locuințele lacustre de dincolo de văl încă se mai aude 

sunetul apei gri cum își face loc printre bețele de stuf

la malurile Bistriței îndrăgostiții își modelează umbrele 

Agatha respiră și ea prin branhiile timpului 

chiar dacă prin scheletul peștelui au trecut atâtea și atâtea ape

când poezia curge prin vene se dizolvă plumbul 

ușor devii lacustru într-un timp nemăsurabil....

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumesc Gina, frumos ai spus...

[gina zaharia]

ecoul de plumb se lasă în adâncul Bistriței, apare, în schimb, un gram de senin dintr-o altă dinastie

le iei pe fiecare și le aduni în poem, doar el și tu, sunteți oriunde...

am citit cu plăcere,

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

e bine camuflat d-le da Coza, ca să nu se vadă trecerea bruscă de la..până la...

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie bună dar... parcă lipsește adezivul dintre versuri.

da Coza