oițele nãzdrãvane nu se lasã mâncate de lup

[Calotescu Tudor Gheorghe]

îşi poartã podoaba ca pe o cãmaşã de zale
poate cã lâna lor e de aur
nu sunt prea multe izvoare care sã infirme zvonul
nici mãcar cei de la click nu au gãsit nimic
deşi unii poeţi susţin ceva mai mult de atât
(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)
cicã şi firul ariadnei s-a tors din spinarea lor
şi mai toate cojoacele fãrã ac
pânã şi dumnezeu a înţeles cã e nevoie de mioriţe
(laie sau bucãlaie şi chiar tãrcate-de ce nu)
şi nu s-a mai opus minunilor
dar nici nu a mai intervenit în intrigile bacilor
.....................
de la prima întâmplare ciudatã cu astfel de mioare
s-a luat mãsura tunsului în rãspãr
unii chiar au îndrãznit sã punã de un campionat
mai naţional mai mondial dupã puterea fiecãruia
chiar au cerut sã fie cuprinsã în probele olimpice
.....................
dar între timp pãstorii au deveni baci
mai apoi ciobani
din ce în ce mai specialişti în depistat minunile

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet

[gina zaharia]

firul ariadnei s-a tors din spinarea lor

din ce în ce mai specialişti în depistat minunile

și tu ești specialist, Tudore! porți în priviri miracole!:)

cât despre oițele acelea, s-au tot pierdut prin poienile fermecate!:)

cu admirație,

[Ion Lazăr da Coza]

Oițele sunt de mult în burta lupului...

Da' ele e proaste.

da Coza

[Sofia Sincă]

Poveşti neasemuit de frumoase sunt despre oiţe cu lâna de aur, mitologii chiar. Ele au avut perioada lor de glorie, apoi şi declinul, din păcate. Azi mai sunt nişte biete animăluţe fără importanţă. Se poartă artificialul în pofida naturalului.

Poemul tău descrie foarte plastic destinul acestor animăluţe teribil de blânde şi de vulnerabile.

Am citit cu desoebită plăcere!

Sofy