culoarea etajului 55

[Vasile Pin]

ce să mai vadă

a văzut distanța umbra icoana culoarea cauza lumina

și forma

până când a înțeles să le pipăie

să le scurgă prin organul infectat cu educație prin balastul cu pH subiectiv

al unei păreri la unei rude al unei coaste al unui dumnezeu

și să facă cancer la vedere

o doamne  știți cum e cancerul acesta

e ca un lup încă tânăr adus acolo din nevoia de a-i crește pădurii o coadă

niște urme uscate pe tălpile-i verzi

sau un urlet

că din poșeta unei domnișoare ies porumbei și zboară sub cerul

unei bluze

ori cerul se așază negru pe-o cruce și nimeni nu-l înjură

ca pe el omul negru pe cer

e și mai grav și atunci îi trebuie injecții cu o morfină de 20 ani

când știe că are 55 însă distanta umbra icoana îl izbesc cu foșnetul laic

al psalmilor de la parterul etajului 30

ce să mai vadă

această boală vine cu dioptrii convergente

spre o culoare

steagurile încep să fie scoase pe la distanțe umbre și forme

drumurile se curbează spre cauze

iar lumina  o pune peste cap precum o yarmulke

să nu se mai vadă

și atunci porumbeii alunecă pe trotuar și sunt cenușii

albastru este însemnat cu o cruce cenușie

sau mai multe

iar injecțiile cu morfină au efect cenușiu precum

etajul 55

[gina zaharia]

e o culoare personalizată, probabil a pădurii peste care porumbeii își aruncă nepăsarea

cu plăcerea lecturii,

[Ion Lazăr da Coza]

Un discurs liric interesant.

Cine nu și-ar dori, la 55 de ani, o „morfină” de 20?

da Coza