Câţi de eu şi tu pot să încapă

În primăvara mea

Alături de mine şi tine ?

Asta mă întreb atunci când simt cerul

Tot mai aproape de mansarda noastră…

Aşa mă gândesc că trăim o primăvară

Într-un montparnasse

Din amintiri netrăite încă…

Cu alb de sacre cœur

Şi miros de cărti din anticariat

Iar visezi - imi spui – sena noastră e fluviul

Iubitule

Unicul fluviu

Şi nu avem buchinişti pe cheiuri

Ci doar pescăruşi

Şi…

NUDITATE SUB PLEOAPĂ

defrişez

cărare nouă

în hăţiş de ispite

ca nişte colţi de mistreţ

straiele clipei

sfâşie

făptura feciorelnică

pliuri de…

azi sunt optimist 

ca un soldat ce îşi păstrează o coajă de pâine 

pe mai târziu 

fără a gândi că 

poate tranşeele îl vor înghiţi de viu 

cu gurile lor veşnic flămânde 



obuze cad mereu printre oameni 

ca nişte căţei fătaţi prematur 

chelălăie şi muşcă din noi 

mângâierile 



azi sunt…

Iarna-n drumul către vară şi-a luat însoţitori:

ghiocei, zambile, frezii, lalele şi mărţişori,

din iubirea cu pământul soarele ne dăruieşte

creanga de cireş, caisul şi natura ne zâmbeşte,

din iubirea virtuală ce v-o port cu gând curat

vă trimit o-mbrăţişare-n şnuruleţul ancorat

şi urări de primăvară lungă, caldă şi senină,

curcubeie de iubire în cuvinte de lumină!…

Menirea cascadei e căderea

în despletire de coame şi plete,

splendoare efemeră a unui voal de spume,

euforie a saltului mortal

flacără lichidă, cascada

nu doarme, nu-şi conservă energia,

cade, cade într-una, fără să tragă în cădere

nici pasăre, nici vânt

cascada e dreaptă, abruptă, ea

nu înfăşoară

cuvintele în vată,

nu pune-n lanţuri

nici lumina-mamă,

nici curcubeul-tată

inconsistenţă aparentă…

Cu

pleopele întredeschise

scotea limba de un cot

zvârcolindu-se

de pe o parte pe alta.

Faţa era

nespus de mustrătoare

holbând ochii furioşi.

S-a hotărât…

să facă plimbări lungi.

Long…

Să-şi piardă vremea,

alerga de colo-colo

uitând de sine.

Forgetting of himself

To waste his time,

was running up and down

forgetting of himself.

 traducere: ELENA BUZATU

nu ți-am spus niciodatǎ niarne

cât de greu ies din această dulce latargie

când îți ascult bǎtǎile inimii

pulsându-mi prin vene

echilibrul secundei

uneori

când somnul îți este adânc

mǎ chircesc ca un embrion în pântecul tǎu

personificând în gând  colțul de…

Ce zbor înalt,

aproape de cristale,

ce pas senin,

aproape de exod,

nu sunt pe lume

note muzicale

să scrie simfonia

șoaptei de amor.

Ce strop de viață,

chinuri și splendoare

însămânțate-n magicul fiind,

dumnezeiască-ngăduință creatoare

dând naștere

și-n centrul universului

trăind.

Mai plimbă-te

sub arbori, înserată,

să te consume

miliarde de priviri,

tu ști prea bine

timpul se va trece,

jertfește-te…

m-am împiedicat de cuvintele tale
mi-au julit inima
de la un capăt și până la celălalt al universului
tăcerea se destrăma pe buze surde
în cuvinte sfâșiate
zgomotos
de dureri boante.

Femeie cu chip de lumină

ascunsă prin sângele meu,

găseşte-mi de mâine o vină

şi ninge-mă-n braţe mereu.



Dă-mi vântul privirilor tale

să-l trec printre lacrimi în zori,

când lunecă noaptea spre vale

şi plouă-n tăcerea de flori.



Zâmbeşte-mi să fiu liniştit

visând…

Plânge streaşina sub soare...

         - rondel – 

Plânge streaşina sub soare,

Lacrimile-i stoarse din cleştar

Se preling cu lungi fuioare,

În batiste de un alb-murdar,

Care-aleargă-nnoitoare,

Destrămându-se fără hotar

Plânge streaşina sub soare,

Lacrimile-i stoarse din cleştar

Curg în unde-ameţitoare,

Peste negru, alb şi verde-crud,

Spumegând fermecătoare,

Doinele de…

Nu ştiu ce se va-ntâmpla de mâine

clipele nu mai seamănă-ntre ele

şi timpul mi se pare mai scurt

cu câteva gânduri rămase

undeva-n trecutul ce ne-a separat,

într-unele te iubesc liniştit

în altele mi-e sete de tine

şi de-aceea am buzele arse

topindu-mi cuvintele nelăsându-le

niciodată întregi,

nu…

încerc să înţeleg de ce 

se pleacă mereu  

în ziua în care Dumnezeu

coboară printre oameni şi plânge

e singura dată când oamenii

se adună în cerc

sub lumina unei lumânări

şi nu spun nimic

cineva le umblă prin suflet

şi-n aceeaşi…

În ce zi anume, actriţă dragă

Te-am văzut în Făurei, n-aş putea să-ţi spun

Vinul culorii ne-a îmbătat de moarte

Tu erai de ceară şi purtai sufletul lumânărilor

Orbecăind pe vaste întinderi de oglinzi

Brumate. Şoaptele noastre de cristal

Vinovate sau nu, multiplicau păduri

De clinchete arămii cu ecou mântuit

În carnea palorilor încă vii, şi nu aveai

De unde să ştii că te mistui, iar eu

Nu aveam voie să-ţi spun, cine te…

sunt marioneta

gândurilor tale nerostite

mă joci cum vrei

uneori în două acte

despici Universul…

Inima mea se zbate din locul ei

Ca lama cuţitului e dorul, nicăieri

Nu plecăm. Eu cu ghearele smulse

El însuşi ca semiluna. Ascultaţi

Tunetul şi bubuitul din inima voastră

Nicicând n-aţi fost călători ca ea

Aproape beată de jale. Pe drum

Lumină vomitată de copii, noi

Umplem spaţiile goale.

Prin grai şi suflet zgâlţâie vântul

Fierbinte, agere minţile casei.

Pe drum ca norul de ploaie sunt

El ca fulgerul…