Răceala îmi străbate corpul,
braţele amorţite caută sprijin,
prin rugăciune
se scurge viaţa.
Târăsc picioarele,
oase sticloase
sub plan înclinat
tremură.
Maladia mi-a cuprins neputinţa,
a otrăvit laptele
(altă culoare şi consistenţă).
I-a ascuns goliciunea,
nesperanţa clocoteşte
piatra colţuroasă
din crater.
În casa zămislirii de îngeri
au rămas două bătăi de aripi
( trosnesc la fiecare zbatere)
ca să atingă Lumina.
Încep drumul întoarcerii
printre stropii de viaţă,
aştept liniştea promisă,
iubirea din iertare
biletul spre nemurire.
Adaugă un comentariu
Va mulţumesc ...în rugăciune, pentru tot!
biletul spre nemurire printre stropii de viaţă... rugăciune
În lupta cu viaţa sufletul recurge la meditaţie şi rugăciune. Concluzia, ''iubirea din iertare'', de fapt şi mesajul poemului. Da există poezie, dar nu prea există fior. Poemul s-a transformat doar în meditaţie. Însă nu e singurul şi nu eşti singura poetă cu acestă tendinţă.
Am citit cu plăcere, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE