Lapte otrăvit

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Răceala îmi străbate corpul,
braţele amorţite caută sprijin,
prin rugăciune
se scurge viaţa.

Târăsc picioarele,
oase sticloase
sub plan înclinat
tremură.

Maladia mi-a cuprins neputinţa,
a otrăvit laptele
(altă culoare şi consistenţă).
I-a ascuns goliciunea,
nesperanţa clocoteşte
piatra colţuroasă
din crater.

În casa zămislirii de îngeri
au rămas două bătăi de aripi
( trosnesc la fiecare zbatere)
ca să atingă Lumina.

Încep drumul întoarcerii
printre stropii de viaţă,
aştept liniştea promisă,
iubirea din iertare

biletul spre nemurire.

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Va mulţumesc ...în rugăciune, pentru tot!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

biletul spre nemurire printre stropii de viaţă... rugăciune 

[Sofia Sincă]

În lupta cu viaţa sufletul recurge la meditaţie şi rugăciune. Concluzia, ''iubirea din iertare'', de fapt şi mesajul poemului. Da există poezie, dar nu prea există fior. Poemul s-a transformat doar în meditaţie. Însă nu e singurul şi nu eşti singura poetă cu acestă tendinţă.

Am citit cu plăcere, Sofy!