Unica spaimă a cascadei e odihna

[Anca Tanase]

Menirea cascadei e căderea
în despletire de coame şi plete,
splendoare efemeră a unui voal de spume,
euforie a saltului mortal

flacără lichidă, cascada
nu doarme, nu-şi conservă energia,
cade, cade într-una, fără să tragă în cădere
nici pasăre, nici vânt

cascada e dreaptă, abruptă, ea
nu înfăşoară
cuvintele în vată,
nu pune-n lanţuri
nici lumina-mamă,
nici curcubeul-tată

inconsistenţă aparentă care spulberă stânca,
bici care loveşte sângele în coaste, să-şi reia
galopul prin artere,
bisturiu care
taie ce trebuie tăiat,
curăţă ce tebuie curăţat,
spală rana, o închide,
vindecă

râde, strigă, hohoteşte,
cântă pe arcuşul luminii
trecându-şi vuietul în sânge
cascada
e încăpăţânarea de a trăi
în pofida

[Anca Tanase]

Multumesc, Gerra!

Cu drag,

Anca

[chindea maria elena]

Aşa e - cascada ipostazelor tale răsfoind infinitul! Superb Anca - şi profund adevărat! Arhetip repetat reînzorindu-se perpetuu! Cu drag, Gerra

[Anca Tanase]

Multumesc, Sofy, pt.zambetul de dimineata pe care mi l-a adus comentariul tau. Are final, chiar daca pare ca n-are. O zi frumoasa!

ps. scuze pt. raspunsul intarziat, dar am avut calculatorul stricat, parca mi-a lipsit o mana! :)

[Anca Tanase]

Dl. da Coza: Multumesc, am corectat.

ps. are final, chiar ala care e, asa, putin ciudat! :)

[Gabriela Grădinariu]

     O stare de spirit imbracata in vers inspirat. Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

cade într-una > cade întruna  adică fără pauză

Nu ne-ai pus finalul poeziei care, oricum, e cam descriptivă, simplă/simplistă.

da Coza

[Sofia Sincă]

Superb! Foarte interesant şi inedit!

Excelentă descriere a tumultului sufletesc ca o cascadă. Însă pare neterminat, Anca... Sau poate atât ai vrut.

Oricum ai toată admiraţia mea, Sofy!