între cer şi pământ,

mi s-a cumpărat un loc.

Nu mai era

niciunde în altă parte.

Iubeam pământul,

dar priveam spre cer.

Am intrat

în jocul vânzărilor

şi am învăţat să (mă) vând.

Îmi ziceam

că poate voi găsi

vreun cumpărător de loc,

locul meu, dar

viaţa mi-a arătat schimbul,

mi-a oferit o frântură pe pământ

şi…

creta de os desenează

pe toate drumurile soarelui

umbra pe care cresc solzii apelor

când mai deschid cate-o aripă

morţile se îmbulzesc…

Creatie video : Angela Iosif

https://www.youtube.com/watch?v=of_jSruwvY0…

de unde să știu că ploaia venise numai pentru mine

în jurnalul acelea de la capătul bulevardului

ia și tu i-am șoptit unui mâine

până și cântărețul-nord a plecat fără să-mi lase un semn

se făcea amurg

pe cealaltă parte se înșiruiau diguri aici drumul ducea spre cuburi verzi

îmi udase inima

mă înecam de la tălpi până la tine

m-am răsucit cât să derutez tabloul

aș fi vrut să-mi rămână măcar o mână afară să mă pot…

Femeia… ca un şarpe de mătase

perversa cu surâs de catifea

un brânci ce te impinge în crevase

un scorpion crescut în palma ta…

Mai plânge o mamă la poarta-nserarii,

Iar vine o noapte străină şi rece

Cu dorul jelindu-l sub perna-ntristării

Şi-un suflet ce-n lacrimi ar vrea să se-nece.

E-atâta durere,  de-i curge prin vene,

O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, 

Se-mprăştie lava, va face cangrene,

De gânduri flămânde, hrănindu-i coşmarul.

Se-ntunecă viaţa, iar patul odihnei

Aşteaptă să-şi culce durerile toate,

Se-apropie ceasul…

Femeia... o sculptură de mătase,   

o vrajă cu surâs de catifea,           

o rază de speranţă în crevase,        .

o floare tremurând în palma ta.    

Femeia... cât mister în ochii ei,   

o fulguire, și mirarea te-a furat,    

o uiţi uşor, deși pe brațe vrei  

să te mai prindă iar cu un păcat.   

Femeie spui? Şi cu tăcere-a nins:           

candoare, poezie și-un pian,                 

te simţi ca…

nici disperarea morţii

nici mãcar fericirea extazul sau mai ştiu eu ce minune

dealtfel sunt atâtea modalitãţi de a-l masca prin tãcere

sau de a striga pur şi simplu prin mine

pânã îmi iese un fel de sânge negru în timpane

suferinţele cele…

nefericiți sunt aceia care leagă urechile sufletului una de alta

timpanul imobilizat intră în putrefacție și totul piere de jur împrejur

mai ales culorile dacă nu le auzi dansul  și topirea dintr-o nuanță într-alta

întunericul auzului vine ca un hamac imponderabil 

care nu mai leagănă viața 

doar o sudează și-i toarnă lanțuri 

nefericiți sunt aceia care nu mai văd bine cu sufletul 

și-au pus lentile de contact și nu l-au…

* * *

Picuri de stele -

Ochii unui anotimp…

întreg eram

până când mi-am dat seama

că mintea era plecată,

dar nu i-am simţit lipsa.

Aveam trupul,

aveam sufletul,

păream un tot

cu mamă şi tată.

Mi-a trebuit

o clipă cât o viaţă,

să mă simt orfan

de sufletul plecat

să se umple

cu sufletul pitit,

ascuns în tine

departe de mine

şi doar firul…

Eu sunt mort.

Tu... mai eș…

Foaie verde de tămâie…

nici nu ştiu dacă m-a iubit

mi-a spus doar că nimic 

nu mai contează şi că singurătatea 

o scrijeleşte pe suflet



apoi a plecat...



mi-aş fi dorit

înainte să-i strig numele

să vorbesc cu Dumnezeu şi poate 

împreună să împletim lumina

în şuviţe subţiri 

să…

Mă alint în bolul clipei cu parfumul de lămâi

de sub clopote subţiri când te strig să mai rămâi,

de sub umbra de lumină, şi-nfloresc în coasta ei,

a pădurii cu noiane de cosiţe şi de zmei.



Mă alint ca o topire de ninsori liliachii

peste limbile de soare când te strig şi nu mai vii,

peste arcul de mătase din privire aruncat

spre oceanul de cuvinte de pe cerul pastelat.



Mă alint într-o petală, în candide-mbobociri

pe sub…

din mine ți-a rămas această-ndoială care

se va călugări

scot lama  acestui verb…

Și când se sparge dimineața,

în cioburi de lumină,

îți sfâșîi perdelele de vise

care-ți învăluie privirea

și îmbrățișarea tandră

să încerce să te atragă.

Pe buze să picuri o pagină

nespusă de fapte și de șoapte,

să-mi dezvelești lumina

cuibărită între pleope.…