21 de grame

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

nefericiți sunt aceia care leagă urechile sufletului una de alta

timpanul imobilizat intră în putrefacție și totul piere de jur împrejur

mai ales culorile dacă nu le auzi dansul  și topirea dintr-o nuanță într-alta

întunericul auzului vine ca un hamac imponderabil 

care nu mai leagănă viața 

doar o sudează și-i toarnă lanțuri 

nefericiți sunt aceia care nu mai văd bine cu sufletul 

și-au pus lentile de contact și nu l-au mai lăsat să respire prin ochi

clar vederea e doar nașterea și plecarea lui dumnezeu din cristalin

în urma lui lăsându-și o pereche de ochi să mai curețe lutul

ochii vorbesc cu fereastra închisă

trebuie să ai urechi să auzi povestea de dincolo de iris

nefericiți sunt aceia care umblă prin lume cu gurile dezlegate

și spun tot cuvântul lor într-o perfectă nepotrivire cu altele

asincronul tulbură liniștea sunetului și începe să taie realitatea

până când o întoarce pe dos franjurată în mii de posibilități

cuvântul dezrădăcinează munții ca mai apoi să-i pună la loc

oceanul își sparge valurile de gurile pământului

ca mai apoi să revină într-un albastru liniștitor

alfa și omega se clatină-n vocale și consoane

omul e și el un cuvânt cu nume de pasăre

zboară prin timp acuzându-l de furt

nefericiți sunt aceia cărora în loc de degete le-au crescut lacăte

și -au încurcat cheile în mâinile lor tremurânde

care nu știu ce înseamnă să ai o bucată de cer în palme și să adormi în ea

se scurg mâinile prin viață cu rugina lor pe post de sânge

muți de mirare de ce-i atât de scurtă

cu ochii plini de lut cu urechile doldora de ceară 

ținem 21 de grame într-un schelet tras în piele

și spunem că-i dumnezeul nostru care respiră așa

printre gratii

fericiți cei care locuiesc într-un bob de orez

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumesc mult, Ada!îmi place să le spun pe nume, poezia înseamnă exprimarea realității așa cum este ea, umblatul cu ”cioara vopsită” nu-și are sensul.

cu prietenie, Odin!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Gabriela, totul are o ”greutate”.Se spune că și sufletul ar cântări 21 de grame, poate e doar o presupunere sau poate chiar este o realitate.Din ce cunosc, anumite experimente făcute n-au dus la o concluzie clară.

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Luminița, te mai aștept! :)

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-le da Coza, o inversare nefericită. Am corectat!  Vă mulțumesc pentru popas!

cu prietenie, Odin!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Merci fain, Mihaela! 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Angelina, doar am scris... merci fain! 

 cu prietenie, Odin!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-le Ionel, zice-ți dvs dacă nu-i așa?!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Gina, merci fain! Te mai aștept..

cu prietenie, Odin!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Sofy, bucuria mea este să pătrund cât mai mult.Consider că poezia e pătrundere.

Cu prietenie, Odin!

[Gabriela Grădinariu]

Ei, Doamne! Gramul, unitate de măsură pentru suflet?   Poezia ta vorbește de alte modalități de evaluare.

Frumos!